Maria Morariu
Luni 14.03.2016
Dialogul Vântului cu Marea (V)
Voi faceţi diferenţa între părăsire şi despărţire? Nina Cassian explică, în dialogul ei cu Carmen Firan, care sunt aceste diferențe, din punctul ei de vedere.
Cele mai mari reuşite au întotdeauna un ingredient secret. Ana Barton bănuieşte că ar avea legătură cu fericirea şi cu bucuria.
IG Farben: Manufacturing Death
Puterea, averea corup, iar dacă mai stau şi în mâinile unor oameni cu idei greşite duce la adevărate tragedii, cum a fost Holocaustul. Mărturii în acest sens aduce Claudia Moscovici.
Eduard Florin Tudor analizează o filosofie care are în centru individul şi dorinţa de dezvoltare personală, progresul prin depășirea limitelor.
În funcţie de politica dusă de o ţară într-o anumită perioadă, istoria a păstrat nume care s-au pliat mai bine la respectivele ideologii. Este datoria urmaşilor să aducă lumină în perioadele trecute, iar Nicolae Manolescu apreciază studiile care au acest scop.
Oameni pe lângă care am trecut – 24
Dinu Lazăr construiește, prin imagine, un adevărat ansamblu Bărbat-Gând-Femeie.
Marţi 15.03.2016
Uneori amintirile, dar mai ales durerile, se scriu cu „roşu pe alb”. Tatiana Ţîbuleac le citeşte.
Pentru că Eros a iubit-o pe Psyche
Iubirea le-a adus veşnicia. Simona Preda se lasă „sedusă” de cea mai frumoasă poveste de dragoste din mitologie.
Alex Ştefănescu vede dincolo de „rebeliunea” Anei Barton şi apreciază scriitoarea care „are atâta resemnare în fața frumuseții fulgurante a vieții încât se bucură când vede un fluture mare și colorat explorându-i camera fără să caute vreo ieșire.”
Chalmyria Rosa. Despre feerie şi vegetal
Personajele Andreei Nanu au, fiecare, construită câte o poveste; o poveste care trebuie să continue la nesfârşit pentru ca ele să trăiască.
Cât de greu este să scapi de umbra trecutului aflăm de la Domniţa Ştefănescu.
Miercuri 16.03.2016
Păstrează plăcerea vieţii şi gustul bucuriilor. O pledoarie a lui Sorin Delaskela anti-plictis şi pro-condimentare a vieţii.
Cititul este benefic, fără doar şi poate, intenţiile nu sunt, însă, întotdeauna cele mai onorabile. Cum anume, explică George Arion.
Irina Dincă nu se poate abţine de la o călătorie în fascinantul sine… al lui Goce Smilevski.
„Goana după aur” nu a fost doar o perioadă din istoria Californiei; Nicolae Roşianu o identifică, inclusiv (sau mai ales), în basmele româneşti.
Când n-ai curajul să spui adevărul direct, în faţă, recurgi la scris. Cel puţin aceasta este metoda abordată de personajul lui Stelian Ţurlea.
Daniel Cristea-Enache recunoaşte calităţile scriitorului, dar nu lasă deoparte observaţia despre influenţa ideologiilor îmbrăţişate de autor, asupra adevărului din scrieri.
Joi 17.03.2016
Pentru un actor spectacolul nu se termină la ieşirea din teatru. Uneori abia atunci începe. Dumitru Crudu, despre experienţele actoriceşti.
Chiar şi dorul poate ţine de cald. Ne dovedeşte acest lucru Ion Barbu.
„Cu cântec înainte” să-l urmăm pe Emil Brumaru în nostalgia sa pentru vara care stă să vină.
Putere sau decadenţă? Diana Farca analizează tendinţa de „sexualizare” exagerată, cauzele şi efectele acesteia.
nu ştiu ce l-a apucat pe tatăl meu să-njuge boii la car
Poezia de dinainte şi de după om. Ioan Es. Pop şi mostra sa din viaţă.
Vineri 18.03.2016
Faţă în faţă cu generaţiile, anterioare sau precedente, Nicolae Manolescu se consideră un om împlinit în experienţele sale familiale.
Pentru un sistem „sănătos” construit, Adrian G. Romila consideră că este necesar să fie atrase cadre profesionist pregătite şi mai ales „cu vocaţie”.
„Câtă frunză, câtă iarbă” şi nu poate măsura iubirea de şi pentru mamă. Camelia Radulian ştie, însă, să o cânte.
Jocul bun te poate ajuta să îţi aperi (chiar şi) casa sau familia. Detalii are Horia Gârbea.
Sâmbătă 19.03.2016
KANTELETAR sau „Starea de cântec”
Pornind de la „păstrătorii de legende”, prin cântecele lor, până la „Starea de cântec”, Emilia Ivancu urmăreşte o istorie muzicală scoţiană.
Discipolat şi comuniune în învăţare
Necesitatea discipolului, evoluţia lui de la simplu informator, la formator, urmărită, de-a lungul istoriei, de Constantin Cucoş.
Un nou mod fascinant de „călătorie în timp” descoperă, prin dialog, Odilia Roşianu şi Ioana Pârvulescu.
Atotputernicule, plesneşte-mă cu o minune!
„Vina recunoscută e pe jumătate iertată.”, spune un proverb românesc. Claudia Cîrţînă întocmește, deja, liste.
Întotdeauna când un artist a avut de înfruntat nedreptatea, cea mai bună cale de a se exprima a fost aceea de a crea. Dadaismul s-a înscris şi el în această categorie, prin mijloacele sale specifice.
Duminică 20.03.2016
„câte o geantă în fiecare mână…”, pline cu cărţi şi amintiri despre prietenii. Imaginea pe care şi-a creat-o Daniel Cristea-Enache despre „drumul spre Paradis” al lui Valeriu Cristea.
Daniel Samuel Petrilă începe o luptă cu prejudecăţile, mai ales cu cele perpetuate în timp şi din generaţie în generaţie.
Părintele criticii moderne, Titu Maiorescu, a fost şi un înzestrat filosof. „Consideraţiile” sale sunt un izvor de idei.
Gabriela Pop este se simte atrasă de universul vesel şi plin de viaţă al muzicii irlandeze.
Evoluţia mult prea rapidă a tehnicii face ca noile apariţii să devină „istorie” în termen foarte scurt, 10-20-40 de ani, nu în sute de ani. Dan Romaşcanu are exemple.
Noi repere, ştiri la zi şi evenimente din cultura de calitate din România, adunate într-o singură revistă: Literatura de azi.
Deliciile nu cer de fiecare dată foarte mult timp şi o sumedenie de ingrediente. Se poate şi „uşor şi rapid”.
Imagine via Pinterest
