Dan RomașcanuÎncerc în această rubrică săptămânală să îi ţin la curent pe cititorii „Literaturii de Azi” cu evenimentele cele mai importante din lumea tehnologiei şi în special cele legate de Internet, care pentru mine este profesiune, hobby şi mod de viaţă, cu implicaţiile economice, sociale şi personale ale acestor evenimente, să le fac cunoştinţă cu unii dintre oamenii deosebiţi care lucrează în acest domeniu, să împărtăşesc din lecturile sau filmele de ficţiune (ştiinţifică sau nu) inspirate de aceste domenii. Ideea articolului de astăzi este împrumutată dintr-un „chartoon” – cum îşi numeşte americanul John Atkinson caricaturile pe care le publică în săptămânalul TIME Magazine. Recomand de altfel să vă delectaţi cu ele pe pagina sa Web numită „Wrong Hands” – http://wronghands1.com/ – veţi găsi acolo o cronică amuzantă şi în acelaşi timp plină de spirit şi profunzime a epocii agitate şi interesante pe care o trăim.
(sursa imaginii – https://wronghands1.files.wordpress.com/2016/01/technolithic-fossils.jpg)
Cum am putea numi perioada istorică actuală? Dacă tehnologia este cea care o domină, atunci „epoca tehnolitică” pare o caracterizare destul de potrivită. Dacă arheologii viitorului vor săpa în stânci pentru a căuta fosilele acestei epoci vor da desigur întâi de uriaşele maşini ale epocii revoluţiei industriale. Să o numim paleo-tehnolitic. A durat aproximativ un secol. Va urma apoi o epocă destul de scurtă ca durată, căci evoluţia tehnologică pare să se accelereze după anii 75-80, în care apar o serie de obiecte care se bucură de o imensă popularitate, inclusiv producţie în masă, dar care par să dispară după un ciclu de utilizare relativ scurt, de 2-3 decenii. Pentru copiii şi adolescenţii de astăzi aceste obiecte par la fel de desuete ca muzica de vals şi rochiile cu crinolină. Atkinson o numeşte „perioada mid-tehnolitică”.
(sursa imaginii http://www.ignition3.com/development/miss-the-walkman-yeah-me-neither.html)
Greu de evitat nostalgia. Au trecut „doar” vreo 45 de ani de când casetele audio şi casetofoanele reprezentau o atracţie uluitoare şi acestea erau de fapt doar precursoarele miniaturizatelor „walk-man”. Variantele cu „Compactikus Discus Obsoletum” se mai găsesc, de altfel, de vânzare prin unele colţuri ale lumii, dar sunt rapid înlocuite de telefoanele mobile şi de suportul virtual al Internetului şi al „norilor”. Desigur, aceste telefoane mobile nu sunt din generaţia „Primordial Flipicus Phonus” care a rămas doar recuzită în filmele de epocă. De epoca anilor1990, desigur.
(sursa imaginii http://hothardware.com/news/the-end-of-an-era-last-vhs-tape-shipped)
Telefoanele inteligente şi multifuncţionale au înlăturat de pe piaţă nu numai vechile modele „flip” ci au dat o lovitură aproape mortală şi industriei aparatelor de fotografiat digitale de mici dimensiuni. Dacă eşti un fotograf amator fără ambiţii speciale, de ce să cari cu tine „Camera Digitalus Redundantum” când telefonul inteligent pe care oricum îl ai în buzunar conţine un aparat încorporat, cu aceleaşi performanţe? Revoluţiile şi trecerea generaţiilor par să se accelereze în domeniul aplicaţiilor de divertisment. Industria casetelor video şi reţelele de biblioteci de împrumut aparţin acum categoriei „Blockbusterous Extincticous”.
(sursa imaginii http://www.latrecut.ro/2008/04/antena-de-pe-bloc/)
Dacă suntem deja în categoria industriei de divertisment nu putem omite contribuţiile originale româneşti în epoca mid-tehnolitică. În absenţa difuzării filmelor şi a unor programe cât de cât interesante şi lipsite de propagandă la singurul post românesc de televiziune, au înflorit în ultimul deceniu al „epocii de aur” bibliotecile de casete video clandestine mai mult sau mai puţin organizate. Au apărut pe blocurile de locuinţe româneşti şi specimenele „Antaenae bulgaris-serbis” cu ajutorul cărora cetăţenii Republicii Socialiste România puteau viziona filme sau competiţii sportive pe ecranele „Backus Enormus Televisiona”. Aşa am văzut, de exemplu, „la bulgari” finala campionatului mondial de fotbal din 1982. Ambasada Bulgariei afişa zilnic programul de televiziune de la Sofia pentru cetăţenii capitalei României frăţeşti.
(sursa fotografiei http://www.eeherald.com/section/design-guide/ieee802_p2.html)
Nu lipsesc fosilele nici din industria de comunicaţii. Vă amintiţi modem-urile cu ajutorul cărora până acum 10-15 ani ne legam la Internet prin intermediul liniilor de telefonie analogică fixă? Sau câţi îşi mai amintesc că acum 25 de ani încă nu era clar că Ethernet va deveni tehnologia de reţea prezentă pe aproape orice calculator fix sau portabil? Reţelele locale Token Ring propuneau o metodă de comunicare demonstrabil superioară în performanţe şi fiabilitate. Ceea ce a determinat succesul Ethernet-ului până la urmă a fost o diferenţă de câţiva cenţi a preţului pe port şi sistemul mai simplu de legare a cablurilor care a făcut tehnologia accesibilă oricărui utilizator.
Ce ne rezervă viitorul? Câte din tehnologiile la mare modă astăzi vor avea o viaţă mai lungă de un deceniu sau două, după care vor intra şi ele în categoria fosilelor? Arheologii viitorului vor putea răspunde acestor întrebări.
