CENACLU

În ghetele mele s-a strâns iarna toată – am prins-o pe drum, rătăcea fără rost, cu ochii închiși, cu spinarea-nghețată. Mi-a fost nu știu cum și i-am dat adăpost.   O duc după mine prin vara topită, îmi plânge-n sandale și-mi ține de frig și drumu-și plătește cu gheață zdrelită, mă strânge de gânduri, mă […]

Într-un sat neştiut de nimeni îşi duceau liniştitele zile ale bătrâneţii doi oameni nevoiaşi, dar buni la suflet precum pâinea scoasă din cuptor. Trudiseră din greu o viaţă întreagă, însă altă agoniseală nu aveau decât o cocioabă, cât să nu-i plouă şi să nu-i ningă, câteva găini prin obor şi un cot de pământ. Adevărata […]

am sorbit ce mai era din chiștocul ce’mi frigea buzele și am stins pe fruntea unei vrăjitoare jarul arzând.   am scuipat în praful țărânei scrumul adunat în gura ce alteori îți șoptea vorbe descreierate, care’ți amângâiau arupere zidul de apărare ce’l ridicaseși printre soapte, azi uitate, de dinaintea amforei neajutorate ascunsă sub buricul tău […]

Pourquoi je reviens encore chez toi? Car sans toi je n’ai rien à dire… De l’avis du monde je n’ai qu’à rire Quant à ce poème, ils se moquent de moi. Pour ces gens un seul cheveu n’est pas tombé, Mes enfants dans leurs griffes, point de soucis. Mon amour, mon compagnon blond, ton avis […]

Din depărtare, orașul pare că plutește. Mă apropii și iau dealul în piept. Urc spre cer, pe un drum sinuos și strâmt, ca o scară-n spirală. De-o parte și de alta, îmi stau de strajă chiparoși zvelți, cu coroane dense și înguste, dincolo de care zăresc livezi întinse de măslini. Indicatorul mă anunță că am […]

Fray Ignacio privi spre culmile acoperite de zăpadă a munților ce se întindeau spre miazănoapte până la capătul lumii. Unde să se ducă ei, să-i creștineze pe sălbaticii care se născuseră cu sămânța războiului în sânge? Aveau ceilalți călugări curajul necesar? – Să primească toți Sigiliul Celor Drepți! – îl auzi pe Fray Girolamo. – […]

Dincolo de noi sunt gândurile dincolo de noi poți vedea într-o scorbură cioplită în carnea timpului cum trec zilele resemnate pe sub arcadele morții și cum cad într-un mojar lăsându-se pisate mutate în N I M I C

În timpul unui singur an lumină Îmi crește barba pân`la planeta vecină Dacă înmulțim asta de milioane de ori Îmi cresc elefanți și dinozauri la subsuori Și-n această vecinătate galaxii milioane Se bat pe un loc liber în vagoane De atâta îmbulzeală ceartă agitație Evident emit puternic o radiotranspirație Lucrul acesta îl știam de mult […]

Bocancul terorii calcă pe gâtul fragil al viețuirii. Vertebrele sfărâmate se metamorfozează în șuvoaie de lacrimi, vărsate în icloud ul durerii universale. Dronele sfârșitului de lume pulverizează moartea din ceruri transformând luptătorii în îngeri. Întregul explodează fragmente de trupuri, segmente de viață, frânturi de vise, crâmpeie de idei, apogeul devălmășiei. Entropia maximă învinge ordinea falsă a […]