CENACLU

Vine un moment când nu mai încapi, în ea de viață… ploaie, apă de ploaie… Se mai așază bucuria, printr-o uitare benefică. Dumnezeu încurcase paginile-mi, abia acum restabilesc ordinea. Nu eram, unde ai fost, n-ai ajuns când îmi trebuiai… Imagini amalgamate, caleidoscop abandonat, pictură abstractă, viața pe cont propriu, nu se povestește, se tratează pe […]

… diformă, borțoasă de lumină ora cinci, matinală, în balonzaidul meu bej și al tău verde, suntem pată de culoare în cadența dimineții ni se alătură două străzi, ne privesc vreo trei statui gata să ne urmeze prin Parisul cu zâmbet insinuant fără să ne dăuneze, aerul poartă broderii de taină orice escapadă capătă faimă. […]

Străfulgerările tăcerilor scânteiază diafan printre cuvinte. Pasiunea strecurată subtil curge învolburat printre coapse incandescente. Polenul vibrează sublim printre petale multicolore. Sensul devenirii înfipt ca un pumnal în spatele destinului rămâne ca un memento al implinirii vocii interioare. Dorința de cerc a punctului minuscul și dragostea perpendicularei, ce se prăvălește vertiginos spre liniștea demnă a orizontalei […]

cu privirea pierdută în zare mă joc cu ciobul de lună seara așez întrebări în ciuturi de lemn însetat de lumină mă zbat între pulberi de stele în dansul cosmic al unui semn etern de întrebare aș vrea să prind lumina în palme o zi, o dată alteori printre satanice umbre aprind luceferi pe cer […]

Albastre, mîinile mele mîngîind creierul într-o limbă străină, stacojie, sub zăpada inventată anume să-l adăpostească. În rest, doar un soare gînditor și de sticlă, fără amurg, fără lumină, fără zei, fără iele, doar sîngele unei zbateri de aripă și, mîngîind creierul, albastre, mîinile mele.

prin gaura cheii privesc cum împingi departe, nedorite gânduri, fără roți, afară, pe geamuri prea înalte; porți puloverul tău albastru, împletit în zori, din ochiuri de cer, pe andrele de fag; îți treci mereu degetele prin păr și, înhămat la te miri ce gând, te pleci, căutând ochelarii, să înțelegi cum poți închide ferestre fără […]

Furnica și greierele Țanțoș, domnul greiere Ar vrea să cutreiere Tot ținutul fermecat Și-o ține într-un cântat. Voia bună-l însoțește Peste tot. Unde pășește, Răspândește cânt și joc, O clipă n-ar sta pe loc. Dar știe și el povestea (Ah!, ca gândul zboară vestea!), Cum verișoara furnică Trudește până ce pică, Iar el, leneș fără […]

– De cine te ascunzi, Fleceo? – E, e, e …! – Ce e? – E acolo o pisică neagră. – Și ți-e frică ție de o pisică? – E una neagră. – Tot pisică este. Stai pe pace că nu te mușcă, cel mult te zgârie, dacă se sperie de tine! – E o […]

Ca o compensare pentru spațiul neacoperit de pulberea milenară, muți pasul pe sârma întinsă de tălpile încercate de mers. Din carnea clipelor frăgezite de vers, frămânți aluatul pentru viața solară. Ca o compensare pentru gama minoră a încercănatelor desfrunziri, culegi cireșe din pomii cu rădăcini în negrăite cinstiri. Tălmaci pentru limbajul răsfirat în strigătul mut, […]

Lăsând câmpul de luptă pustiu soldatul își duce rana mortală dincolo de istorie Medicul de companie și istoricul de serviciu dezinfectează locul faptei Numai poetul insistă cu metafora sacrificiului de sine Restu-i patria noastră cea de toate zilele (din volumul „Ode gingașe”)