ALBASTRE , MÎINILE MELE…

Albastre, mîinile mele mîngîind creierul într-o limbă străină, stacojie, sub zăpada inventată anume să-l adăpostească. În rest, doar un soare gînditor și de sticlă, fără amurg, fără lumină, fără zei, fără iele, doar sîngele unei zbateri de aripă și, mîngîind creierul, albastre, mîinile mele.

Abonează-te și ai acces instant la toate articolele de pe site. În cazul în care esti deja abonat, folosește pagina de autentificare.