Albastre, mîinile mele mîngîind creierul
într-o limbă străină, stacojie,
sub zăpada inventată anume
să-l adăpostească.
În rest, doar un soare gînditor și de sticlă,
fără amurg, fără lumină, fără zei, fără iele,
doar sîngele unei zbateri de aripă
și, mîngîind creierul, albastre, mîinile mele.