CENACLU

Anotimp cu muchii ascuțite, opusul rotundului din mine, tot mai mic, până la punct, acoperit cu zăpada anevoios de tânără și rece ca o iubire de după, toamnă, cu belșug și promisiuni onorate, cât de târziu am putut. Sunt într-un joc cu ecuația amintirilor în genunchi, mă rog să se facă liniște între cuvinte, doar […]

Civilizatoare aurăríi rodnic răstoarnă firul apelor citeţe… Toate-nfruntările reptiliene cu chip de om se-nchină, cu sclipici, şiragurilor, salbelor, perlelor, iar noi, îngrămădiţi sub buchii fel de fel, înlemni-vom… Se-ncolonează, dând onorul, gramajele de pietate, lingouri lâncezesc în prag de zimbri-n carnavaluri, se-ncleştară protocuvintele-n curse de velocitate, nori istorici, provizorate… Ce de goarne şi portaluri! Zbanghii […]

Era o pată mare de cerneală, se întinsese peste colile frumos îngrijite. Ionică a muncit degeaba la a caligrafia Prohodul Domnului. Mai bine se ducea la oraș. Acolo era un aparat numit xerox ce putea să multiplice orice foaie scrisă. Și-a multiplicat pentru examenul de bacalaureat lecțiile la istorie. Iubea istoria. Mulți au ales sportul […]

Caut un poem care să nu poată fi supus unor unități de măsură. Caut un poem în care a vorbi este echivalent cu a tăcea. Caut un poem care să demonstreze că despre gândire nu se poate spune altceva decît că ea este albastră și că-n apele sale oricine își poate spăla mâinile. Caut un […]

Va veni o vreme când Prima zăpadă nu va mai trezi copilul din tine Îl laşi acolo cu fericirea lui În depărtări De spaţii şi de timp De eu-aici-acum. Mâna nu mai poate prinde în căuşul ei Fulgul în zbor promis de înălţimi Piciorul alunecă stângaci pe gheaţa subţire sub stratul recent de nea. Site […]

Nicăieri, 20.05.2090 Dragă TU, Îți scriu această scrisoare pentru că am obosit să-ți simt lipsa… Nu știu unde te afli, nu știu cine sau ce ești, nici măcar nu știu cum te-aș putea găsi; sunt conștientă doar de faptul că, pe zi ce trece, mă descompun în particule lipsite de viață. Uneori, încerc să mi […]

Plecăm în excursia stelară cu avizul de expediere al providenței în buzunar și cu certificatul de origine al genitorilor, pe care uneori opriți la vămile vieții îl facem pierdut sau îl măsluim, pentru a ne continua nestingheriți cursa absurdă prin univers. Pe parcurs, emitem mereu facturi destinului care întotdeauna e un rău platnic și ne […]

Ascultă-mă, este ca și cum cristalul luminos din inima cerului, (semn perfect al geometriei clipei) s-ar pune pe cuvânt, alegând obrazul minei de creion din buzunarul de la piept, ce conturează pe foaia universului sensul căsătoriei Cerului cu Terra   vezi? sunt aceiași pași care caută neobosit lumina lumii observabile prin lornion în visul lui […]

… să îmi cojesc pielea peste care ți-ai petrecut răsuflarea și degetele, nu pot. Nu pot să mă dezbrac de vise, de stelele strivite de tine sub pași. Din îmbrățișarea ta de vânt, de mare, de tot și toate, amestecate, nu pot, nu pot să mă rup.

Între  vremea când spărgeam în luceferi privirea stelară și timpul scufundării în starea de a fi, m-au încercuit răspunsurile legănate de lună, nevoia de a fi iubită, de a iubi. Traversând solstiții, pe brațe cu gândurile care atârnă cât singurătatea tranșării zilei de bezmetica beznă, timpul, pe scara morilor, cu diferite nuanțe, sună. Îmi simt […]