Viorel Birtu-Pirăianu

am mângâiat zilele și nopțile cu gândurile pășind printre faldurile sufletului căutam adevărul în lumina cerului mă ardea ceara ce se scurgea pe pereți când voi pleca voi așeza pe masa vieții [...]

să vii, să vii în mângâierea șoaptei pe aleile de tei te aștept în nopți târzii să vii, să vii în freamătul vântului și țipătul pescărușilor goniți de valuri furioase pe țărmul gândului, la malul [...]

doar un sărut atât și a plecat fără un cuvânt privesc cioburi din mine aruncate peste tot nuanțe ale unui dezastru neașteptat, neanunțat m-am ridicat și am plecat către nicăieri acolo era ea

am intrat în vârful degetelor în camera ta dormeai dezbrăcată de prejudecăți cuvintele curgeau între noi printre suspinele trupului te-am învelit cu sărutări atemporale așa a fost începutul erai [...]

bătea încet-încet, un gând, în geam, odată ecou al unei vieți uitate  eu adunam din ceară șoapte era târziu și era noapte am strâns atunci în palme cerul înnodând zările cu tainice șuvițe și din [...]

trecem conturând gânduri pe aripile timpului vom poposi apoi păsări călătoare, într-un cuib rânduit între faldurile cerului uneori așteptăm drumul să schimbe timpul opriri provizorii privind [...]

era târziu și era seară plecau cocorii în goană goană nebună pe tărâmuri de humă mângâiam lumina cu degetele sub albastrul pur al cerului de mai la sfârșit m-am așezat între ape să strâng în [...]

pleoape neliniștite se zbat în oceane de gânduri caut în noapte o punte de ape să o așez peste arșița lumii adie cuvântul tăcut pe drumuri pribege eu caut pana ce va stinge durerea privirea se [...]

au înflorit în curte cireșii tu stai ghemuită pe țărmul tăcerii ai lăsat pe pat rochia de dantelă cu franjurile sufletului atârnând a chemare pe umeri, atât de albi, de puri, de goi fluturi [...]

curg lacrimi de ceară geme durerea și plânge tăcerea pe picioarele lumii arzând se frânge ultima clipă în candela vieții fumul urcă stingher spre lacrima cerului înveșmântat în rănile sufletului [...]