Viorel Birtu-Pirăianu

ai plecat femeie să cânți în corul de îngeri drumurile sunt astăzi pustii nu e lună pe cer, nu e soare cuvântul plânge pe drumuri târzii e întuneric, în mine, în jur de unde vin și unde curg [...]

cântă o vioară pe țărm mă ascund obosit în tăceri ploaia nu vine aștept în neștire un gând pe pământ e frig afară și ninge tăcerea mă doare și lacrimile plâng cad fulgi rătăciți pe asfaltul [...]

putrezesc în locuri descompuse trăiesc dincolo undeva mai departe pârjolit de riduri, visez gânduri un drum cu ochii deschiși doar lumânarea mai picură încet lunec în lumina întunecată a lumii am [...]

apune o lume seacă și timpul rămas încet, încet, la pas amurgul se frânge în lacrima pură și nu ajunge să stingă durerea în suflet o rană, pe trup o povară se închide o ușă se deschid amintiri [...]

trăiesc în ultima suflare a lumii ucise port în mine cuvântul celor morți ei nu mai cer nimic au plecat demult, acolo sus departe, la apus gândul, un strigăt către cer privesc siderat în jur o [...]

eu am venit aici, demult de undeva și voi pleca cândva eram izvor de ape cristaline în vremuri tulburi, de odinioară plantasem timpul pe un drum astăzi îl caut în zadar e pulbere și scrum sunt un [...]

mi-e sufletul o tristă liră răzbesc acorduri de demult rătăcitor prin viața asta o lume piere lângă mine azi nu mai am puterea să țip, să strig, doar plâng în clipe neosteite am revenit din alte [...]

omenirea, o linie deșirată haotic pe cer o lume morbidă oamenii, palide umbre cerneala s-a uscat printre sensurile vieții într-o linie perpendiculară pe nimic tac, privesc ruine de marmură în jur [...]

omenirea, o linie deșirată haotic pe cer o lume morbidă oamenii, palide umbre cerneala s-a uscat printre sensurile vieții într-o linie perpendiculară pe nimic tac, privesc ruine de marmură în jur [...]

m-am așezat să zac sub un veac a mai trecut alt veac tot fără rost tot fără leac pe cer stele în nopți ce tac eu ce să fac prin trup trec tăceri lugubre tăceri, spre infinit într-un alai de mult [...]