Viorel Birtu-Pirăianu

29.11.2018

Sărutul

în noapte au țipat cocorii se sting tăcuți acum și norii goniți de vântul aprig din apus mai cade câte un gând se scaldă pulberea de stele în orizontul efemer mai plâng tăcutele egrete pe malul [...]
24.10.2018

Rugă

era târziu și era noapte crestam întunericul cu degetele albul înflorea dedesupt căutând cuvintele am întâlnit zidurile erau crăpate de lovituri odihneam gândurile în palmă alteori destrămam [...]
02.09.2018

Umbra

ai plecat femeie să cânți în corul de îngeri drumurile sunt astăzi pustii nu e lună pe cer, nu e soare cuvântul plânge pe drumuri târzii e întuneric, în mine, în jur de unde vin și unde curg [...]
14.07.2018

cânta o vioară

cântă o vioară pe țărm mă ascund obosit în tăceri ploaia nu vine aștept în neștire un gând pe pământ e frig afară și ninge tăcerea mă doare și lacrimile plâng cad fulgi rătăciți pe asfaltul [...]
17.06.2018

Crucea

putrezesc în locuri descompuse trăiesc dincolo undeva mai departe pârjolit de riduri, visez gânduri un drum cu ochii deschiși doar lumânarea mai picură încet lunec în lumina întunecată a lumii am [...]
05.04.2018

Amurg

apune o lume seacă și timpul rămas încet, încet, la pas amurgul se frânge în lacrima pură și nu ajunge să stingă durerea în suflet o rană, pe trup o povară se închide o ușă se deschid amintiri [...]
23.01.2018

La capătul cuvântului

trăiesc în ultima suflare a lumii ucise port în mine cuvântul celor morți ei nu mai cer nimic au plecat demult, acolo sus departe, la apus gândul, un strigăt către cer privesc siderat în jur o [...]
09.01.2018

Plânge timpul

eu am venit aici, demult de undeva și voi pleca cândva eram izvor de ape cristaline în vremuri tulburi, de odinioară plantasem timpul pe un drum astăzi îl caut în zadar e pulbere și scrum sunt un [...]
14.12.2017

Adânci chemări

mi-e sufletul o tristă liră răzbesc acorduri de demult rătăcitor prin viața asta o lume piere lângă mine azi nu mai am puterea să țip, să strig, doar plâng în clipe neosteite am revenit din alte [...]
29.10.2017

Umbre pe drum

omenirea, o linie deșirată haotic pe cer o lume morbidă oamenii, palide umbre cerneala s-a uscat printre sensurile vieții într-o linie perpendiculară pe nimic tac, privesc ruine de marmură în jur [...]