Viorel Birtu-Pirăianu

au înflorit în curte cireșii tu stai ghemuită pe țărmul tăcerii ai lăsat pe pat rochia de dantelă cu franjurile sufletului atârnând a chemare pe umeri, atât de albi, de puri, de goi fluturi [...]

curg lacrimi de ceară geme durerea și plânge tăcerea pe picioarele lumii arzând se frânge ultima clipă în candela vieții fumul urcă stingher spre lacrima cerului înveșmântat în rănile sufletului [...]

Pe țărmul sufletului crucile au strigat într-o noapte o să treacă și au trecut era o lume strâmtă, prea strâmbă pentru mine când căutam cuvinte goale printre paie aici mi-e frig și mă scufund la [...]

în noapte au țipat cocorii se sting tăcuți acum și norii goniți de vântul aprig din apus mai cade câte un gând se scaldă pulberea de stele în orizontul efemer mai plâng tăcutele egrete pe malul [...]

era târziu și era noapte crestam întunericul cu degetele albul înflorea dedesupt căutând cuvintele am întâlnit zidurile erau crăpate de lovituri odihneam gândurile în palmă alteori destrămam [...]

ai plecat femeie să cânți în corul de îngeri drumurile sunt astăzi pustii nu e lună pe cer, nu e soare cuvântul plânge pe drumuri târzii e întuneric, în mine, în jur de unde vin și unde curg [...]

cântă o vioară pe țărm mă ascund obosit în tăceri ploaia nu vine aștept în neștire un gând pe pământ e frig afară și ninge tăcerea mă doare și lacrimile plâng cad fulgi rătăciți pe asfaltul [...]

putrezesc în locuri descompuse trăiesc dincolo undeva mai departe pârjolit de riduri, visez gânduri un drum cu ochii deschiși doar lumânarea mai picură încet lunec în lumina întunecată a lumii am [...]

apune o lume seacă și timpul rămas încet, încet, la pas amurgul se frânge în lacrima pură și nu ajunge să stingă durerea în suflet o rană, pe trup o povară se închide o ușă se deschid amintiri [...]

trăiesc în ultima suflare a lumii ucise port în mine cuvântul celor morți ei nu mai cer nimic au plecat demult, acolo sus departe, la apus gândul, un strigăt către cer privesc siderat în jur o [...]