Iulia Dragomir

09.12.2017

Centrul universului

Recunosc divinul din tine. M-am îndrăgostit lulea într-o curbură de viață! M-am transformat în jar înflorit, în turbion răscolind nemărginirea, Am ieșit din peșteri săpate în lutul amintirii, [...]
30.11.2017

Dorință

Pentru tine mi-ar plăcea să fiu frumoasă, ca o ferigă ce împânzește pământul viselor, cățărându-mă pe munți străvezii de tăceri, de cuvânt, oxigenând tărâmul gândurilor, doar pentru a fi fericit [...]
20.11.2017

La plita lunii

Se îngână amurgul cu noaptea, alunecă prin sângeroase urme. Nu, n-o să tulbur înserarea! În largul păcii însorite mă împinge zarea. Îți e amiaza dăruită mângâiere? Să știi că și-ntre umbre, umblu [...]
10.11.2017

Amintire

Trei banane aurii, în matinală așteptare, îmi amintesc de mama. I s-a încrustat grija în coacerea timpului. De pe banca adolescenței, ochii căprui ai tatălui contemplă încă viitorul. Sunt lipiți [...]
31.10.2017

Posibilitate

Să ne jucăm? Cu ploaia? Cu vântul? Cu soarele? Cu gândul? Să ne jucăm cu mersul firii, de-a miracolul zidirii, plonjând din trupul nopții de mătase drept în marea vieții? Un joc de-a v-ați [...]
19.10.2017

Centrul universului

Recunosc divinul din tine. M-am îndrăgostit lulea într-o curbură de viață! M-am transformat în jar înflorit, în turbion răscolind nemărginirea, Am ieșit din peșteri săpate în lutul amintirii, [...]
08.10.2017

Visul unei femei

Fă-mă să visez! Fă-mă să simt că razele de lună se joacă prin păr, purtate de jocul degetelor tale curioase, și tâmplele sunt sărutate tandru, pătimaș de gânduri luminoase, fierbinți, de ochi [...]
28.09.2017

Condimente

La unsprezece noaptea se luminează de ziuă de-a lungul inimii și în bătaia privirii. Se apropie nașterea orelor însetate de simbioză. Vărsate izbăvitor una în alta, hrănesc talpa cerului. La [...]
19.09.2017

Sita

Ce te saltă din retrageri, din cădere nevăzută, ce te-nsuflețește când în taină inima-ți sărută? Ce-i de trebuință pentru holda aurie, Ce-i vital pentru odihnă? Când e rod zemos de rost în vie? [...]
10.09.2017

Cea mai frumoasă parte din mine

Îmi biciuise sufletul cu o ardere, mă luase în brațe amurgul, semizeu în nașterea meteoriților îmbujorați. Mă mușca pătimaș, mă săruta cu dinții tăioși, și cuvintele șiroiau, se prăvăleau [...]