Iulia Dragomir
23.12.2025
În lumina neoanelor
Am pus în lumină chipul dimineții, acela care se așază, cu o idee în fața puilor nedefiniți ai cuvintelor. Mi-am asumat azvârlirea în nerăbdarea durdulie de întreg și am șters, din privirea [...]
14.11.2025
Rugăciune
Doamne, hai, ni te arată! Ești și azi ca altădată, Te vedem în apa clară, În lumina tutelară, Te-auzim în glasul drag Care-n tot se face prag. Te simțim în omul care ne vine-n întâmpinare cu o [...]
31.10.2025
Sub semnul lunaticei tăceri
Ea era atât de aproape, încât credeam că o văd. Îi observam mersul de felină, îi surprindeam surâsul rujat la ședința foto a mantrelor care adunau între palme schimbarea vieții, de la [...]
08.10.2025
Analiza
Mă întrebam dacă plecase la târgul orelor pentru că nu fusesem la cheremul verii sau, pur și simplu, bătuse un vânt de hoinăreală pe câmpul voalat al înserării. Ar fi putut să pună în balanță [...]
17.09.2025
Călcâiul lui Ahile
Călcâiul Lui Ahile Așa îi place să umble, sau poate că doar are nevoie de mărturii ale intrărilor și ieșirilor din templul toamnei. Așa îi place să grăiască, sau poate doar așa se ține pe sine [...]
05.04.2025
Lui Nichita
Ne amintim de tine așa cum ne amintim de locul nașterii noastre.. Sunt magnoliile înflorite, poete, în Ploiești, a plouat în luna lui martie și noi ne iubim în tăcere sau nu, ducând cuvintele [...]
12.02.2025
Prezență
Ai dreptate! Chemarea aceasta e ca o călătorie în Tibet, în care ne-am regăsit îndoiala și lumina camuflând în tăcere izvoare mitice. Mă vei găsi în absența lividelor, sterilelor clipe, la fel ca [...]
08.01.2025
Crez
La-nceput de an, rămân În iubire și îngân rugă către Domnul sfânt, să ne țină pe pământ, străjuiți de înger blând, care-n orice plămădire, scoate rodul de cinstire pentru datul din străbuni. [...]
23.10.2024
La izvor
Când aveam un dinte-n cer, piersicie, aromată, colindam cu gust celest adăstarea saturată doar de un popas în câmp, unde se croiau cărări, îmbăieri la duș de vise, printre albe căutări. Te-am [...]
02.10.2024
Întâlnirea
Îngerii se priveau cu ochi de rouă, cu trupurile văduvite de repausul zilei. Nu aveau nevoie de glas, cuvintele se auzeau în inima făpturii de har și lumină, comunicându-și taina: -Ce faci? [...]
