Elena Dican

(…) De fiecare Sfânta Marie Mare, în cincisprezece august al fiecărei vacanţe, eu eram un spectator fidel al întregului ritual care se petrecea în casa și în curtea bunicilor paterni. Acolo, în [...]

Rata de şapte era un autobuz  cam vechi şi cam dărăpănat chiar şi pentru vremurile acelea. Era cursa care ducea oamenii cu treburi, la oraş, la Câmpulung-Muscel. Trecea cam de patru ori pe zi. [...]

De ce m-a aşezat Dumnezeu aici, în locurile „dăruite” de El, aşa cum le vedea Mircea cel Bătrân, e o întrebare care, poate, nu ar trebui sa-mi treacă prin minte. Şi, dacă îmi trece, dacă n-o pot [...]

           (Fragment  revizuit din volumul memorialistic « Între perfectul simplu şi perfectul compus »)        (…) Regii şi împăraţii din poveşti se cuibăreau în sufletul meu de copil întocmai [...]

        Nu mă-ndoiesc că, într-o viaţă, multora dintre noi ni se întâmplă lucruri memorabile. Că trăim poveşti care ne urmăresc apoi pe întreg parcursul acesteia şi care ne fac să credem despre [...]