George Vigdorovits

În templele ruinate ale credințelor uitate, caprele sfârșitului pasc atemporal scheletele ruginite ale rugăciunilor. Păsări fără aripi ciugulesc neputința, consumând grăunțe de vise risipite pe [...]

Cu valiza doldora de amintiri stau pe peronul fără de întoarcere al gării absurdului, doar cu plecări. În ceața densă a uitării de sine caut vagonul spre purgatoriu, unde mi-am rezervat un loc [...]

Învins din nou, pentru a câta oară de încremenirea rece a tastaturii, de hidoșenia ei geometrică, de indiferența ei de ochi mort, apăs mecanic pe tastele neputinței. Degeaba vreau să fac pe [...]

Ce tremur extatic să fii mereu pe lista neagră a destinelor posibile de dincolo de orizonturi incerte. Să fii întotdeauna o notă de subsol insignifiantă și necitită de nimeni. Să fii permanent o [...]

Uvertura de gloanțe s-a terminat. La altarul disperării se țes speranțe tricolore. S-a trecut la execuția viselor și sacrificarea mieilor. Drapelele găurite s-au peticit cu iluzii străvezii [...]

2020 este pinul blestemat al măștii codul ascunderii esenței, al triumfului angoasei asupra individului terifiat. Teroriștii sufletului colectiv aruncă bombele biologice în centrele sensibile ale [...]

Îmi trăiesc viața între limite incerte vibrând pe poduri suspendate, dulce legănare deasupra neantului, dans nupțial al existenței între buzele senzuale ale extincției. Mereu amețit de hăurile [...]

Din nou se taie capete pe scena însângerată a postistoriei. Demonii au ieșit din nisipurile Arabiei să regizeze punerea în scenă a apocalipsei bătrânei Europe. Tăișul Semilunii despică trupul [...]

Mereu călcăm în gol pe schelete de vise pe cioburi de idei pe așchii de memorie. Mereu încercăm să umplem golul necuvântului cu cuvânt nerostitului cu muzică neîntrupatului cu artă neantului cu [...]

Garsoniera mea existențială se află pe strada care nu duce nicăieri în ternul oraș al nimănui în țara de dincolo de speranțe. Garsoniera mea nu e proprietate nici măcar închiriată, domiciliul meu [...]