George Vigdorovits
20.07.2022
Între mine și tine
Între mine și tine se lasă ceața deasă a amintirilor cenușii. Între mine și tine e un câmp de bătălie de pe care, în perioadele de armistițiu, adunăm clipele ucise. Între trupurile noastre [...]
23.06.2022
Torentul istoriei
Se surpă lumina și iese din prezent. Torentul istoriei se prăvălește peste capetele pătrate. Chipurile cioplite ce fac umbră pământului se dezintegrează treptat. Incertitudinea lui unu cutremură [...]
02.06.2022
Îngerii fac navetă
Mi-e silă de trupul meu arbore uscat și fulgerat din care cresc crengi carbonizate. Urăsc sângele meu, duh secat, prin care curg fluide schelete de femeie. Bezmetice trenuri de gânduri deraiază [...]
02.05.2022
Delirul frunzelor 4
Sărutul – metafora-oglindă a unor buze ce și-au regăsit simetria vie a cărnii. § Coapsele tale – două versuri cu rimă, scrise cu patimă de anonim, de mâna măiastră a naturii. § [...]
10.04.2022
Delirul frunzelor 3
Acolo, în silozurile uniforme, printre betoane cenușii, generații de hârtie își scriu sublimele poeme, făcând copii, sărmani copii… § Îmi torn tăcerea ce arde în matricele reci ale [...]
15.03.2022
Delirul frunzelor 2
Printre buzele tale ies păsări de fum și țipă un recviem fals: delir simfonic de frunze moarte pe-un portativ alb, imaculat. Din ochii noștri opaci se prelinge mustul dulce al uitării. Ne-mbătăm [...]
15.02.2022
Delirul frunzelor 1
În fine, mi-am înjunghiat propria umbră. Sunt un morman de cuvinte aievea frunzelor arse, toamna. Răsună Șofarul printre meridianele risipite ale pribegiei infinite. Ecourile sângelui răsună fals [...]
25.01.2022
Prăbușire în pagină 7
Cu fața la zid așteptăm, balanța înclinată ce ne va zdrobi. Dreptatea umilită s-a strecurat tiptil prin crăpăturile zidului. Singură lumina mângâie chipul chinuit al pietrelor-martor. Din cer se [...]
10.01.2022
Tăcerea oglinzii
De gâtul meu atârnă un semn de întrebare, ca un cârlig de abator pe care zace o identitate însângerată. Tu mi-o vindeci cu petale de fluturi și aripi de flori. Rămâi sub pleoapă, să te feresc de [...]
07.12.2021
Subit Dumenzeu scârbit
Excedat de prăpăstiile dintre oameni mi-e cumplit de teamă de rostogolirea în groapa comună a timpului fără sens. Tremur de frica prăbușirii în catacombele urii generalizate. Triumful subteranei [...]
