George Vigdorovits

Mereu călcăm în gol pe schelete de vise pe cioburi de idei pe așchii de memorie. Mereu încercăm să umplem golul necuvântului cu cuvânt nerostitului cu muzică neîntrupatului cu artă neantului cu [...]

Garsoniera mea existențială se află pe strada care nu duce nicăieri în ternul oraș al nimănui în țara de dincolo de speranțe. Garsoniera mea nu e proprietate nici măcar închiriată, domiciliul meu [...]

Înțelesul profund vine din memoria pură a izvoarelor și înțelepciunea indestructibilă a stâncilor, din măreția somptuoasă a munților falnici și din scurgerea irezistibilă a pâraielor.   Piatra [...]

Vine vremea când nu vei putea evita esentialul când nu-ți vei putea permite luxul să ți se scurgă viața printre degete să te ascunzi în spatele unei metafore reușite să ieși din criza [...]

Facem tumbe și piruete de fațadă pe coarda slăbită și instabilă a vieții. Postăm fericirea la kilogram sau la m2 pe rețelele anonimității digitale. Trăim în și pentru aparențe triumful tâmp al [...]

Ador binecuvântarea fiecărei dimineți dulce mângâiere a îngerilor treziți din somn. Fila de cec în alb trimisă din Ceruri pentru a o cheltui cu sensul minimei împliniri. Șansa efemerității de a [...]

Celula existențială constituită din casă, mașină, birou, supermarket nu reprezintă perimetrul marilor aventuri spirituale, nici măcar materiale. Cantonarea în zona de confort cotidiană, în rutina [...]

Am ars lumânarea pe toată lungimea ei. Acum, când a mai rămas doar o bucățică, mă agăț de flacăra ei abia pâlpâitoare, de lumina ei obscură, gata să cedeze locul întunericului amenințător. [...]