George Vigdorovits

Supraviețuim deasupra liniei de plutire levităm deasupra morții colective. Viețuim la limita absurdului prinși în colivia unui timp proscris. Excentrici la normalitate avansăm într-o derivă [...]

Șira spinării e pe cale de dispariție: a fost înlocuită cu materiale flexibile. Manevrabilitate totală a caracterului. Plecăciunea ca simbol al supraviețuirii. Ochiul interior a fost scos [...]

Ne naștem cu blestemul etichetei lipite peren și indestructibil de sufletul nostru etern de prunc. Defilăm sau ne strecurăm prin lume cu simbolul privat și personal dăruit inevitabil de [...]

Din lista mea cu îngeri au început să fie tăiați cu tușul negru al providenței numele cele mai pitorești. Ele au luat drumul luminii, dincolo de orizontul zdrențuit al acestei lumi murdare precum [...]

Am chemat de urgență eternitatea dar era în permanență ocupat. După câteva apeluri zadarnice am fost îndrumat de către un robot să formez un interior imposibil cu numere necunoscute. Transpir în [...]

Dincolo de muriri și necuprinsuri se-nfige gheara de oțel a destinului în miezul diafan al luminii. Razele rupte și dezmembrate cerșesc strălucirea divină din pocalul de aur al vieții apuse. [...]

Străfulgerările tăcerilor scânteiază diafan printre cuvinte. Pasiunea strecurată subtil curge învolburat printre coapse incandescente. Polenul vibrează sublim printre petale multicolore. Sensul [...]

Plecăm în excursia stelară cu avizul de expediere al providenței în buzunar și cu certificatul de origine al genitorilor, pe care uneori opriți la vămile vieții îl facem pierdut sau îl măsluim, [...]

Mereu pendulând între unduirea părintească a Someșului curgerea sfântă a Iordanului și revărsarea maiestuoasă a Dunării caut febril să-mi găsesc punctul de echilibru, în dulce-amara legănare [...]

În templele ruinate ale credințelor uitate, caprele sfârșitului pasc atemporal scheletele ruginite ale rugăciunilor. Păsări fără aripi ciugulesc neputința, consumând grăunțe de vise risipite pe [...]