CENACLU

– Vreau o poveste nouă! a spus Maria. – Poveștile, Marie, s-au cam spus toate, demult. Acum sunt alte povești. Poveștile se schimbă odată cu vremurile. Fiecare timp are povestea lui. – Mie îmi plac poveștile cu împărați și împărătese, cu zmei și feți frumoși. – Domnia împăraților a cam luat sfârșit, Maria, iar poveștile […]

Un recit în care visul este mai transparent ca ideea, în orizontul aprins al cerului, ritm, cuvinte, dantelării, emoții – deșertăciuni – niciun obiect nu rămâne izolat, se destramă în secvențe de suflet ce nu trebuie ales, ci doar înțeles lumea, firea, pământul, ocurențe – realități complexe – reconfigurez demersul, imagini mai șterse pe drumuri […]

Dincolo de muriri și necuprinsuri se-nfige gheara de oțel a destinului în miezul diafan al luminii. Razele rupte și dezmembrate cerșesc strălucirea divină din pocalul de aur al vieții apuse. Vibrația angelică a pasiunii a rămas doar o simfonie neterminată în care armonia stelară se dezintegrează în liniște împietrită. Carnea tremură doar în amintiri precum […]

Osteneala, fierbințeala, pofta de-a fi nesăbuită stârnește lătratul zilei cățelul pământului mușcă și mușcă din gânduri, {mulaje de ceară topită} nu-mi pasă o sumedenie de subînțelesuri izbăvitoare mă apără. Nimic rău nu știrbește minutul cât jocul de-a viața mă prinde vânez simțăminte, văpăi rătăcite în ochiuri de fântână stearpă, leșin, mă declar senzuală asta place […]

Calmă rostogolirea soarelui printre ierburi, soare cu șenile circulare și cu patru vizoare pentru mitralieră. Cine se află în spatele vizoarelor nu se știe. Noi stăm de-o parte și de alta a drumului și așteptăm doritele minuni. Vine un copac reumatic fără frunze și cu o creangă făcută baston și strigă ceva în limba lui […]

sunt călător al unui mâine gol, cu pumnii plini de panglici colorate; sunt trecător prin amintiri, prin naufragii şi singurătate; sunt adiere-n pânze prin prezent, alunecând, plutind către o zare şi-aştept, cu vise-nlănţuite în cuvinte, dinspre un ţărm intermitenta ta chemare.

Când vara trece în cuvânt și frunza dincolo de verde ca să nu plâng iubito cânt și scriu tăcerea să vă certe Și frunza-i dincolo de verde și cerul dincolo de-albastru și-n amintiri tot mai incerte suspină-n vara mea un astru Și ceru-i dincolo de-albastru ca să nu plâng iubito cânt și-n suferință sunt măiastru […]

Cum n-aţi văzut? Surâzând heliocentric lângă dolofanul clondir cu acid acetic, nădejdile bielă-manivelă se nărăveau pe ape înspre strâmtori decise la agape, pluteau miresele pe spuma valului, matriţe de madone pentru craiul balului, văluritoare destine din şipci clandestine, păcate albe, roze, flauşate, fiorentine, boboci de porţelan naiv se legănau să vadă telepatic câte ceruri mai […]

Mirela alerga spre câmpul cu maci. I-a spus Dănuț de dimineață că au înflorit macii. Atât de mult iubea macii Mirela! Erau atât de frumoși, de îmbujorați, de plăpânzi! Parcă erau nișe fete aflate în pragul măritișului, plăpânde, netrecute prin viață, rușinoase și de-o frumusețe răpitoare, niște rubine pregătite să împodobească viața unor prinți. Îi […]

„Mă opresc uneori, brusc, între viața care pleacă și cea care vine, încremenesc la marginea curgerii timpului.” Fernando Pessoa, „Cronica vieții care trece” Mă simțeam pierdută prin labirintul ce nu-i decât o stradă pe care merg întâia oară și-mi pare că mă prinde noaptea înainte de a ajunge… unde? nu știu, vreau un adăpost mic, […]