Costel Zăgan

08.09.2026

De toamnă

Septembrie se descheie la cer septembrie se descheie la frunze septembrie neprețuit giuvaier printre alte comori cică ascunse (din volumul Axiomele lui Don Quijote)
01.09.2026

Tavanul perforat (6)

 Tatăl meu s-a certat și s-a certat și s-a împăcat cu mama mea, prin mine. Ultima oară s-au certat și n-au mai apucat să se împace.    Încerc să-i aduc eu pe linia de plutire a amintirilor. [...]
25.08.2026

Tavanul perforat (5)

Uneori, visez literar. Nu-i un reproș. Ci un fel de autentificare a destinului. Prin mine, drumul adevărului devine mai uman. Însă la fel de drastic. „Așa cum Beethoven a scris [...]
18.08.2026

Tavanul perforat & Pereții poeziei

Tavanul perforat (4) Apărându-i pe alții am rămas ca biblicul Adam: gol în fața lumii! Iar cerul îmi părea o imensă gaură albastră care înghițea zi de zi și veac după veac omenirea… [...]
21.07.2026

Citadela în roz (3)

Motto: „Cuvintele trebuie să te exprime, nu să te conducă.” (Antoine de Saint-Exupery) Tavanul perforat (3)    Ploaia a spălat cerul; curat, seninul înconjoară întreg pământul. Picăturile [...]
14.07.2026

Lancea din rastel

Don Quijote e pensionar însă nu și morile de vânt căci iluzia n-are hotar nici în cer nici pe pământ (din volumul Axiomele lui Don Quijote)
07.07.2026

Pro erezia

Te iubesc așa cum iubește focul arzând între două nopți paralele și pentru că mă trezesc odată cu stelele în jurul meu e mereu noapte doar când visez ziua îmi iese la suprafață prin toți porii [...]
30.06.2026

Citadela în roz (2)

Motto: Cuvintele trebuie să te exprime, nu să te conducă. (Antoine de Saint-Exupery) TAVANUL PERFORAT (2)    Îl văd pe tatăl meu strecurându-se-n pământ, cu Pământul în spate, ca pe cea mai [...]
16.06.2026

Bacovia

Plouă parcă dintre versuri plouă parcă din cuvinte cu înscrisuri și demersuri ba-napoi și ba-nainte Plouă parcă din cuvinte călimara dă pe-afară sfârie-un poem fierbinte sufletul e foc și pară [...]
09.06.2026

Condoleanțe, hoțule

Ca un doliu mi-a trecut tinerețea ca un doliu neașteptat de scurt e vremea să te bucuri dacule și viața-i pân la urmă un furt (din volumul Axiomele lui Don Quijote)