Silvia Osman

15.11.2021

Poem de iarnă nud-albastră

N-a fost demult o iarnă ca asta. Ninge, ninge neobosit, din cerul de plumb, ninge perdea deasă. Nimeni pe drum. Vreau să fiu singură, doar eu şi cu mine, în mijlocul pustietăţii de aici. Nu vreau [...]
11.10.2021

suntem

suntem boabele aceluiaşi strugure, tu şi eu, neclintiţi şi încordaţi sub aceeaşi coajă sălbatică, înveliţi în binele şi răul aceleiaşi licori; trupurile ni se sfarmă cu acelaşi scrâşnet şi rod şi [...]
20.09.2021

Pod

mă-nchid în podul minții tale și printre gene-mi curg ideile fluid, adorm cu gândul sufocat de cale și mă întind pe versuri tresărind; arunc în joc un pumn de scoici și sare, pe mal de drum [...]
09.08.2021

miez

neostenit şi fără de popas, pasul mi-aş potrivi, ca pe un ceas, pe albie de mare de-nţeles, de dat mi-ar fi să mă strecor, potecă să găsesc; netulburat şi fără de-ndoială, gândul s-ar ghemui în [...]
09.07.2021

gând

cum doare gândul mut, când îl arunci spre mine și mă prefac în lut, cu colb de timp în vine; cum strigă lutul stins, când gândul se lovește de țarână și mușcă știrb din glodul nins de fulgii de [...]
17.06.2021

far

sunt călător al unui mâine gol, cu pumnii plini de panglici colorate; sunt trecător prin amintiri, prin naufragii şi singurătate; sunt adiere-n pânze prin prezent, alunecând, plutind către o zare [...]
02.06.2021

ochelari

prin gaura cheii privesc cum împingi departe, nedorite gânduri, fără roți, afară, pe geamuri prea înalte; porți puloverul tău albastru, împletit în zori, din ochiuri de cer, pe andrele de fag; [...]
11.05.2021

Nu pot

… să îmi cojesc pielea peste care ți-ai petrecut răsuflarea și degetele, nu pot. Nu pot să mă dezbrac de vise, de stelele strivite de tine sub pași. Din îmbrățișarea ta de vânt, de mare, de tot [...]
10.04.2021

netihnă

îmi curge prin vene lumină, frunze foșnesc de clipesc, se strânge sub degete tină, păsări în zboruri rotesc, briza aștern peste ziduri de patimi, de flori înfloresc; în ochiuri de zi și în riduri [...]
01.03.2021

Lumi

Ridic ochi orbi spre luna-aproape plină, așteptând să îmi arăți să văd în lumina ei, întunecat rotundă, munți mai frumoși ca cei de pe Pământ. Lumina galbenă a lunii de acum ascunde în orbire [...]