Silvia Osman

17.06.2021

far

sunt călător al unui mâine gol, cu pumnii plini de panglici colorate; sunt trecător prin amintiri, prin naufragii şi singurătate; sunt adiere-n pânze prin prezent, alunecând, plutind către o zare [...]
02.06.2021

ochelari

prin gaura cheii privesc cum împingi departe, nedorite gânduri, fără roți, afară, pe geamuri prea înalte; porți puloverul tău albastru, împletit în zori, din ochiuri de cer, pe andrele de fag; [...]
11.05.2021

Nu pot

… să îmi cojesc pielea peste care ți-ai petrecut răsuflarea și degetele, nu pot. Nu pot să mă dezbrac de vise, de stelele strivite de tine sub pași. Din îmbrățișarea ta de vânt, de mare, de tot [...]
10.04.2021

netihnă

îmi curge prin vene lumină, frunze foșnesc de clipesc, se strânge sub degete tină, păsări în zboruri rotesc, briza aștern peste ziduri de patimi, de flori înfloresc; în ochiuri de zi și în riduri [...]
01.03.2021

Lumi

Ridic ochi orbi spre luna-aproape plină, așteptând să îmi arăți să văd în lumina ei, întunecat rotundă, munți mai frumoși ca cei de pe Pământ. Lumina galbenă a lunii de acum ascunde în orbire [...]
11.01.2021

gând

cum doare gândul mut, când îl arunci spre mine și mă prefac în lut, cu colb de timp în vine; cum strigă lutul stins, când gândul se lovește de țarână și mușcă știrb din glodul nins de fulgii de [...]
18.12.2020

(des)cânt

Albastru de cer și stropi de sulfină, în apa ochilor ți-am picurat, iar pe umbra ta, străină, pat de caprifoi și de verbină pe înserat am așezat; Am mai cusut apoi din fire de idei haină de vers, [...]
25.11.2020

Cioburi

știi, din cioburi mi-am clădit zid de-o șchioapă, ca să nu uit, de câte ori trec dincolo, cum e când te frângi; din cioburi mi-am așezat pat, să nu cred vreodată că liniștea trupului și locul [...]
21.10.2020

Dacă poți…

Dacă poți să scoți din pietre o poveste despre oameni și despre visele lor, ai măsura timpului. Dacă poți să povestești despre zile pe care le-ai văzut doar cu ochii minții, vorbind, pe o cale [...]