Silvia Osman

01.03.2021

Lumi

Ridic ochi orbi spre luna-aproape plină, așteptând să îmi arăți să văd în lumina ei, întunecat rotundă, munți mai frumoși ca cei de pe Pământ. Lumina galbenă a lunii de acum ascunde în orbire [...]
11.01.2021

gând

cum doare gândul mut, când îl arunci spre mine și mă prefac în lut, cu colb de timp în vine; cum strigă lutul stins, când gândul se lovește de țarână și mușcă știrb din glodul nins de fulgii de [...]
18.12.2020

(des)cânt

Albastru de cer și stropi de sulfină, în apa ochilor ți-am picurat, iar pe umbra ta, străină, pat de caprifoi și de verbină pe înserat am așezat; Am mai cusut apoi din fire de idei haină de vers, [...]
25.11.2020

Cioburi

știi, din cioburi mi-am clădit zid de-o șchioapă, ca să nu uit, de câte ori trec dincolo, cum e când te frângi; din cioburi mi-am așezat pat, să nu cred vreodată că liniștea trupului și locul [...]
21.10.2020

Dacă poți…

Dacă poți să scoți din pietre o poveste despre oameni și despre visele lor, ai măsura timpului. Dacă poți să povestești despre zile pe care le-ai văzut doar cu ochii minții, vorbind, pe o cale [...]