CENACLU

Obosit mă privea soare fără jar Prin goale ramuri de stejar Cum mă târam încet spre casă Într-o târzie după masă În parc aleea e pustie Nici semn altcineva să fie Șirul băncilor goale Ce veștede petale Pe una mă așez Mă vizitează un pechinez Mestec restul de covrig Îmi este foarte frig E o […]

Îngerii se priveau cu ochi de rouă,  cu trupurile văduvite de repausul zilei. Nu aveau nevoie de glas,  cuvintele se auzeau în inima făpturii de har și lumină,  comunicându-și taina: -Ce faci? Veghezi de la distanța unei tăceri? -Se coace pâinea sufletului. E în continuă dospire a căutării de sine. Alunecă dintr-o cădere în alta […]

– V-am adus aici, la această terapie de grup, pe toți trei, cei care ați fost acum zece ani în pădurea pietrificată. Începe tu, te rog! – se adresă doctorul unei femei slabe, cu părul strâns la spate într-o coadă de cal. – Eu ce pot să spun… Au trecut zece ani de atunci. Eram […]

Nisipul ce-mi arde  piciorul metric al poemului îmi intră în ochi îmi astupă gura cuvântului ce exprimă frumusețea las-o baltă îmi zic nici urâtul nu-i de lepădat mai bine leagănă cuvintele să poți dormi și tu sânge al clepsidrei somnambul caută mai departe inima timpului (din volumul Erezii second hand, 2014)

o linie traversează jumătate din fundalul poemului iar peste această linie o dungă ușor curbată prelung așezată punctele vag acoperă cerul semi-roșiatic razele nu se văd decât doar un ochi spălăcit peste un colț sfărâmat din cubul lui Nichita perpendicular cu marginea încețoșată se așază jumătate din părul Afroditei o altă linie șerpuită peste cercul […]

Să admiri cerul doar când cineva te rănește e ca și cum ai fi uitat de tine, ai fi uitat să te observi și ai fi uitat să simți viața de pe alt palier al sentimentelor. Să admiri cerul doar atunci când ai un eșec e ca și cum te-ai fi pierdut într-o lume a […]

Între două valuri se naște spuma trecerii. Între două valuri Dumnezeu bate ritmul și pulsează energia divină. Între două valuri metronomul destinului ticăie asurzitor. Între două valuri curbura perfectă a apei suspendă clipa între minim și maxim. Între două valuri lumina mângâie secunda și timpul îmbrățișează tandru spațiul. Nu știu dacă valul din urmă se-nchină […]

„A fost odată ca niciodată o singură limbă vorbită pe tot pământul”, ne spune Geneza. Această limbă s-a dezintegrat într-o mulţime de limbi mai mici. Din cauza mândriei lor de a construi un turn care să ajungă până la cer, poporul din Sinear a fost pedepsit de Dumnezeu. După o lungă reflecție, El a considerat […]

Fiecare rid dă din casă fără să te-ntrebe.   E grotesc de crudă franchețea ridurilor! Asemeni persoanelor sincere despre alții-zici. Complotează ca babele în fiecare petec trecut al pielii tale.   Cutele de pe chip devin oglinzi inverse ale circumvoluțiunilor. Cu cât sunt mai line șanțurile dintre încrețiturile creierului, cu atât se adâncesc zbârciturile vârstei. […]

Au trecut cu pași grăbiți  printre anii potriviți, pe pământul, colț de rai,  lăsând urme cu-al lor grai. Cu mașina înspre mare,  au traversat tulburare,  asezați de-acum, vecini,  la un pas de heruvimi. Îngerii tronând pe alei,  puneau pasul printre lei. Ochiu-n soare, val făcea,  vremea, rodie, gusta,  ca pe-un ceai din samovar, amintiri de […]