CENACLU

Ana intră la duș Acolo sub șuvoiul de apă începe să se desfacă în părțile componente Jumătățile ei se așază cuminți pe marginea căzii Dezbaterea moștenirii ancestrale poate începe Jumătatea apărării și jumătatea acuzării vorbesc în același timp așa că din bolboroseala lor nu se înțelege dacă ana e vinovată sau nevinovată Sunt gata să […]

Toamna a obosit să privească tristețea din noi. Își smulge frunzele, Își cheamă vântul, Le varsă pe o potecă Și ne privește sfârșirea Într-o lume ce-și caută o șansă Ce strigă din noi.

Și-a desenat în palmă palma ta să i se pară că o ții de mână chiar și atunci când n-o să mai rămână din anotimpul vostru decât ea. Ți-a spus „mi-e dor”, tu nu i-ai spus nimic – atunci a început o toamnă mare și frunzele s-au scuturat de soare și s-a făcut pământul foarte […]

Şi glasul vârstei mă cheamă, de la joaca utreniei la vecernia maturității, precum glasul mamei sugrumat de norii presimțirii. Cel puțin voi uita să mai cresc, o vreme, cel mult îmi voi aduce aminte că am făcut-o doar atunci când copilul din mine s-a plâns cum odihneşte vulcani nechibzuiți în sângele crud. Apoi voi fi […]

Nouă cu nouă, cu nouă Picături de ploaie, Pe coperta unei cărți vechi cu povești; Unu cu unu și cu “ A fost odată” O dimineață din care Tu, Raiul meu, mă privești.   Din pieptul meu, țipătul greu Crestează undeva, în eter, o nouă poveste. Nu, nu-i pun soare, detaliu banal, lumină ce arde […]

Nimeni nu se naște singur: întotdeauna, Dumnezeu este prin preajmă. Nu să observe, ci să ajute. Cum știe El mai bine! (Clopotul bisericii pune liniștea între ghilimele. Îngerii circulă fără niciun fel de restricție ontologică. La fel, poeții și femeile frumoase… Până într-o dimineață când, ce să vezi?, au stat față-n față chiar Poetul și […]

Scrutez orizontul cu ochi de condor adulmecând sfârșitul ploi tainice simt în sufletu-mi păgân sunt ploile timpului care-mi adaugă plumb în fiecare cărămidă a trupului   Pe metereze cucuvele de jar se adună luna blid ciobit le arată drumul spre mine și le așază ca o diademă pe fruntea-mi   Răvășită de plecări pana mea […]

Liberă! Să fiu eu însămi, Am nevoie de timp, Am dreptul să greșesc.   Întind mâna Când sunt singură în mulțime, Când tăcerea devine prea gălăgioasă, Mă prăbușesc pe vreun covor… Chiar dacă nu te voi uita niciodată, dragule Seara asta e despre mine! E trist, știu, dar e colorat… Amintirea mă sprijină până la […]