Obosit mă privea soare fără jar
Prin goale ramuri de stejar
Cum mă târam încet spre casă
Într-o târzie după masă
În parc aleea e pustie
Nici semn altcineva să fie
Șirul băncilor goale
Ce veștede petale
Pe una mă așez
Mă vizitează un pechinez
Mestec restul de covrig
Îmi este foarte frig
E o casă peste drum
Și hornul scoate fum
Mă voi închide în casă
Cu un ceai și ziarele pe masă
Și ascultând Dylan Joan Baez
Poate voi începe să visez.