Sergiu Crăciuno linie traversează jumătate din fundalul
poemului iar peste această linie
o dungă ușor curbată prelung așezată
punctele vag acoperă cerul semi-roșiatic
razele nu se văd
decât doar un ochi spălăcit
peste un colț sfărâmat
din cubul lui Nichita
perpendicular cu marginea încețoșată
se așază jumătate din părul Afroditei
o altă linie șerpuită peste cercul imperfect și
o coală de avion șifonat
se pune de-a lungul unei văi violet
un copac cu susul în jos fără frunze, fructele-i mici pale de foc
un șevalet ține cu grijă partea stângă a copacului secționat de fulgerul
unui Apollo-ngrijorat
și, tot așa până când obții nimic
peste toată această natură semi și pseudo natură moartă se aruncă
ușor și cadențat cu cincizeci de grame de praf din infernul lui Dante
să vezi, oare, te-ai putea circumscrie vreunui punct?
eu nu.
