Între două valuri

Între două valuri

se naște spuma trecerii.

Între două valuri

Dumnezeu bate ritmul

și pulsează energia divină.

Între două valuri

metronomul destinului

ticăie asurzitor.

Între două valuri

curbura perfectă a apei

suspendă clipa între minim și maxim.

Între două valuri

lumina mângâie secunda

și timpul îmbrățișează tandru spațiul.

Nu știu dacă valul din urmă

se-nchină pământului

ori pământul cel de pe urmă

se-nchină oceanului.

Mă copleșește tremurul

diafan dintre tărm și apă,

taina granițelor incerte

a trecerilor subtile dintr-o stare în alta.

Între două valuri

șiraguri magice de versuri;

apa se preface miraculos în poezie.

Din dragostea mării pentru țărm

și a țărmului pentru mare

se plămădește copilul din flori al poeziei.