Sergiu Crăciun

Nu sunt un cub, trebuie să recunosc, ci-o piatră oarecare (puțin spre perfectă) – ce stă acolo, jos pe un pământ deja prea rece… O piatră din cubul lui Nichita, căzută jos și măturată de [...]

Frunzele cădeau ușor, iar singurul copac pe moarte era acela din dreapta, frumos împodobit. Dar lasă copacii, lasă cerul și pământul! Te uită cum te-ntrece timpul… Sunt parcă în contra timp [...]

            Cum se măsoară infernul – dintr-un cap la celălalt?   Cine-mi va spune ce este infernul și cum s-a petrecut prin El!?   Cândva (demult, poate) eu coborâi în infern, dar nu [...]

Copacul ce-l privesc acum e-acel copac înălțător de sus și până jos – până jos tare, sapă adânc! E tot copacul din trecut și pân-acum; nu mă pot așeza în fața copacului din trecut… Noi, eu [...]

E liniște lângă mine, lângă noi e liniște afară din noi e rece în noi… pășesc ușor și calm pe trotuarul umed – nu de ploaia ce-ades eu o aștept! Ci de o ploaie cu ace de venin. Întorc [...]

Pe cine moștenesc, o, Doamne, când cad câteodată și rump a mea suflare și cânt în versuri sumbre?     Pe cine moștenesc, o, Doamne și-n cine să-mi încredințez eu lacrimile…? sunt [...]

Dacă te-ai fi născut în locul meu, erai fără de tată.   Dacă plângeam pe pieptul tău, eram fără de tine, mamă.   Dacă eram în locul tău, nu aș lăsa din mân-odorul meu; M-aș bucura cu [...]

Dincolo nu pare să fie nimeni – în camera de-alături, spun.   E plină camera de lucruri nefolositoare și totuși sunt aproape noi…   La ce-ți mai folosește acest ”dincolo”? pe ici, pe [...]

Dimineața nu mă uit la stele – doar la soarele ce urcă și coboară. Care dintre aceste corpuri urcă și coboară – Soarele sau Pământul?   Și unul și celălalt, unul urcă, altul [...]

          Cât de atent să fi fost la Neti, dar tot nu am înțeles care-i planeta ce-ncurcă mersul planetei mele…   Și automat mă-mpiedică pe mine când urc și cobor – pe-o scară prea [...]