CENACLU

Am obosit să privesc zâmbete spânzurate de guri ce mușcă cu înverșunare cuvintele care vor să rostească adevărata simțire. Mirosul insuportabil de putrefacție al zâmbetelor spânzurate îmi schimonosesc fața neputând să le privesc. Lovesc cu halena lor greu de suportat. Încerc să mă ascund. Dar unde? Sunt peste tot. Au început să înflorească pe cele […]

CZ: Care este cel mai frumos vers scris vreodată? IA: ”În miez de noapte, când stelele dansează, sufletul meu își țese visele în aripi de lumină.” A fost scris de un poet necunoscut. Dar frumusețea unui vers stă în subiectivitatea privitorului (cititorului), acest vers rămânând unul dintre cele mai delicate și încântătoare. CZ: IA este […]

Îi străluceau ochii, mă zărise aproape și o bucurie mută, exuberantă,  se proțăpi în zâmbetul larg,  gata de cuprins între cuvinte povestea neamului, marinar, la catarg. Privea împrejur și totuși,  îmi zărea inima curată, o decojea de imagini  să îi guste miezul, o vedea sărutată, o cuprindea în clipa rotundă de glas. Știam că în […]

Ea filosofia e alcătuită din note de subsol cu elemente radiante comune școlii vestite iar pe acești oameni Iamblicus Proclus Plotin cu ale lor speculații i-am căutat în Alexandria.   Ermetismul greco-egiptean ermetismul alexandrin autorii ermetici fie greci egiptenizați fie egipteni elenizați.   Orașul forma secol după secol un nobil aliaj între Grecia și un […]

Urechile lui Beethoven Nu erau moarte Ele trăiau în ochii lui Cu care auzea mișcarea Arcușului pe corzi Ele trăiau pe pielea-i Care auzea suflul aerului Ieșit din flaut și tromboane Corpul lui era totul o ureche În care se adunau Zeci de respirații sugrumate Pâna și tălpile lui Erau urechi vii Precum tălpile elefanților […]

Ciudate mai sunt căile și cărările vieții. Adunate și răsfirate în același timp. O iei pe o cale, dar te trezești pe o cărare. O iei pe un drum și te trezești pe o potecă. Cine mai știe traseul tuturor liniilor de parcurs? La un moment dat le și încurci pentru că nu ai o […]

Cresc căpițe de fân și câmpuri înmiresmate acoperite cu roua dimineților în visul meu de orășean încartiruit. Crescut pe asfalt între betoane doar curțile îngrămădite printre clădiri mi-au dăruit o boare de libertate. Visez mirosul pâinii coapte în cuptor și aroma bălegarului din grajd ascult încântat dangătul clopotelor reverberat în liniștea înțeleaptă a munților. Visez […]

Târziul e prea devreme, Absolutu-i relativ, Cu sau fără de motiv, Viața joacă la extreme. Viitorul țării geme, Tot ce-i nou e primitiv, Târziul e prea devreme, Nimic nu-i definitiv. Temele devin subteme, Explozivu-i imploziv, Prezentu-i retroactiv – Arii, laturi, apoteme… Târziul e prea devreme!

Deasupra noastră bolta ca un fagure din hornuri fumegătoare stelele nu se mai văd doar steaua noastră pe care o locuim cu vise de iubire se zbate după orizonturi încercând să împrăştie funinginea lăsată de locomotivele timpului luna devenise semilună refugiată într-o semilume de umbre doar ochii noştri ciopliţi în iubire ca nişte entităţi fotonice […]