CENACLU

Să fie, totul în jurul nostru doar despre limite și limitări? Probabil te gândești și la un sinonim. Limitare conștientă, impusă și inconștientă. Limite intangibile. Nu suntem deloc atenți și nu avem capacitatea de a ne observa pe noi în orice ipostază a vieții, nici măcar când stăm la o coadă într-un supermarket. Nu vorbim […]

Desenează fluturi pe buzele aprinse de dor cu aripi dulci de catifea albastră, și lasă zâmbetul să zboare cald pe visul din laguna noastră.   Desenează sărutări fierbinți pe sânul dezvelit de priviri lucioase și tandre – un tablou cu pene de struț acoperit cu dantele albe.   Desenează flori de câmp pe inima-mi de […]

Între umbre și lumini bâjbâi prin păienjenișul dimensiunii a patra prin țara trecerii spre infinit,  acolo unde toți cetățenii materiei, asemenea adunăturii mele de atomi caută degeaba spiritul pur.  Lipsiți de sens și finalitate  concetățenii mei într-ale nimicului se întrec în maratonul absurdului, unde pe linia de sosire  îi așteaptă nimicul înzorzonat al eșecului.  Cel […]

Iașul studenției! Studenția mea, a ta, a lui Cineva. Ultimul an: examene, cunoștințe, probleme, bolnavi și bolnave. Studenți și studente. Bani. Gazdă. Telefoane. Net. Plecat acasă. Venit de-acasă. Frați. Surori. Mama. Tata. Grătar. Mici. Bere. Vin. Și pleacă. Eu? Rămân. Și trec. Nu mă poate opri nimeni și nimic. Doamne-ajută! Dar nu-mi bagă în mapa […]

În alb și negru caii trec pe pod, nu-i zi, nu-i noapte în căruțe mici, sub scânduri, fânul se visează bici, să-i ardă lumii nările de glod. Bucăți de aer s-au făcut granit și s-au topit în ochii fără vis, în lung de drum, nimicul s-a deschis – sub coviltire, timpul s-a oprit. Au frâie […]

Recent, am desenat un triunghi de fapt, am schițat ceva acolo pe o tablă magnetică un triunghi, da, era ceva geometric trebuie să recunosc, îmi plăcea geometria, până la proba algebrică.   Dar ce conta mai mult la această reprezentare deloc artistică Îmi venii în minte ca cele trei laturi ale triunghiului să fie ceva […]

Elogiind preatârziul din mine, Preadevremele îl port la rever, Scriu un vers, retractez și, în fine, Fredonez, înspinat, Lerui-Ler… Instrumentez pețiolu-n stamină – În decor insolent și sublim, florifer, Gura mea, gura ta celestină… Exersează căderea suavă în Cer. Vino, deci, pe furiș, și-mi alină Tristețile solemne din sânge, Mângâia-ți-aș suav pielea fină Și genunchiul […]

Cortina lințoliul tăcerii de catifea Așternut peste ultimile replici Ecoul lor ploaie fină de praf Cernută peste șirul lojilor știrbe Actori spectatori goale peticite Costume depuse la garderoba Eternității efemere

Un demon de-aș fi ți-aș da foc sărutului în colțuri de umbră Aș aduna toată căldura Universului ca să-mi simți iubirea Aș muta planetele din ordinea lor firească Aș decupa doar timpul dintre și cu noi scriind romanul unei povești aproape perfecte Din ochiul tău aș stoca numai imagini ale întâlnirilor noastre și mi-aș face […]

Prin fereastră chipul ei de înger părea plâns pe un perete mâncat de ruină stăteau orologii vechi ce așteptau să se scurgă în uitare liliacul cu flori de taffeite își apleca mlădițele spre chipul ei oștenii galbeni de șofran îmi făceau semne să tac pe umerii mei se învârteau două izvoare din jad moale viu […]