CENACLU

Mărțișorul fermecat, Cu aur placat, Brodat cu vise, Cu doruri permise, Albe și roșii, Semne ale iubirii, În astă zi solară De primăvară Stă la pieptul mândrelor, Frumoaselor parfumate, Cu ii frumos brodate, Cu tricolor La brâul lor, Mândria străbunilor. Mărțișorul mesager Aduce cu el Bucurii și sănătate Și gânduri curate La orașe și la […]

Ce-ar fi văzut la lumina farurilor mașinii staționate în mijlocul câmpiei înconjurată de șacalii care plângeau de iarba cu lei: primul câine-om, al doilea câine-om, al treilea câine-om, al patrulea câine-om, al cincilea câine-om, fluierând în sângele ce scria crunt lupta dintre ei în ierburi de secunde. Uscate și verzi, între fire înghețate și muguri: […]

Am așteptat oglinda apei să-și liniștească cercurile, mișcată de o stea căzătoare ce ajunge abia acum în adâncul albastru, unind ere cosmice, apoi mă vedeam din nou în altă oglindă a cerului din străfunduri prezente și mă gândeam cum, fără opțiuni, vine tăvălugul istoriei. Oglinzile se uneau prin mine și nu mai aveam nici înălțimi, […]

Mi-am tras privirea pe roata soarelui să nu mai văd nici deal, nici vale, să nu mai aud izvorul, căpriorul, norul… Mi-am tras privirea pe roata olarului şi am făcut-o amforă. Vinul din ea ţi l-am dat ţie, suflet de lut netezit de ploi… (din volumul „Ochii din cuvinte”, ed. PIM, Iași, 2014) (sursa foto: […]

Motto : „Trebuie să vomit totul, inclusiv tăcerile refulate de alţii.” (Costel Zăgan) * Că prostia există de când lumea, nu se îndoieşte nimeni. Nici măcar proştii. * Este însă inadmisibil când ea îşi revendică drepturi ce nu prea i se cuvin. * De pildă, dreptul de a conduce. * Nu o maşină sau vreun […]

Iubire vagă vagabondă. Nu mai simt parfumul pielii tale. Odinioară atât de fine. S-au înnegurat ochii tăi. Unde e lumina din florile de iris? Nu mă mai bucură azi Parfumul tău de bergamotă şi flori de liliac sălbatic. Trupul tău nu mai dansează arabescuri în nopţi cu lună. Vocea ta nu mai răzbate în atomii […]

Ploile îngenuncheau pe la porți, cuvintele topite mai pluteau un timp, între îmbrățișări restante, doruri durute rupeau liniștea propusă de soartă, noi, niște postere în vitrina timpului îngălbenim un spectacol uitat, o iubire, o viață sau nimicul dintre noi. Mâinile nu mai știu să mângâie, vorbele au rătăcit tandrețea, au uitat începuturi și decolorează ușor […]

În fine, mi-am înjunghiat propria umbră. Sunt un morman de cuvinte aievea frunzelor arse, toamna. Răsună Șofarul printre meridianele risipite ale pribegiei infinite. Ecourile sângelui răsună fals în cutia de rezonanță măsluită a acestei lumi de tinichea. Un foșnet de frunze asurzitor a spart timpanele veșniciei. Istoria urlă de două milenii prin difuzoarele cerului… Peste […]

Un cerc de cenuşă sunt drumurile noastre proptite-n iluzii gările sunt pustiuri încă populate şi podurile întind speranţe între maluri vitrege trenurile înnoadă fumuri de destine plictisite şi omul de ceară ascuns printre geruri visează un foc de moarte ca să se scurgă-n măşti de călăi însetaţi.

.. nu mi te-am mai rugat nimic de-atunci, cînd ultima oară eu mă pregăteam să zbor și tu mi-ai zis: – Tu, doar umblă! – Dar cum, Doamne, așa, goală? Și șuie? – Da, da! – mi-ai repetat zîmbind în barba ta colilie (nearanjată și nepieptănată conform normelor, mi-am dat eu seama tîrziu). Și-am tot […]