George VigdorovitsGeorge Vigdorovits
15.02.2022

Delirul frunzelor 1

În fine, mi-am înjunghiat propria umbră. Sunt un morman de cuvinte aievea frunzelor arse, toamna. Răsună Șofarul printre meridianele risipite ale pribegiei infinite. Ecourile sângelui răsună fals în cutia de rezonanță măsluită a acestei lumi de tinichea. Un foșnet de frunze asurzitor a spart timpanele veșniciei. Istoria urlă de două milenii prin difuzoarele cerului… Peste […]