Florica Patan

Ascultă-mă, este ca și cum cristalul luminos din inima cerului, (semn perfect al geometriei clipei) s-ar pune pe cuvânt, alegând obrazul minei de creion din buzunarul de la piept, ce conturează [...]

Cu greu se sting ecouri plesnind în muguri clipe tăceri închid sincope și cifre-n absolut, împovărat e cerul, un empireu uitat și timpul microscopic se zbate printre măști, ca „sarea în bucate” [...]

O adiere înfiorează salcia plânsă peste prundișul cu argint scânteind, pasul se-afundă adânc în umbre de nor destrămat în suflet pe drumuri șerpuind clipe înfiorate. O, câte agonii ale melcilor [...]

Ziua s-a ivit caldă și ploioasă a zgâriat crusta rece a singurătății cu clipocitul consoanelor în ferestrele închise aseară, lacăte într-o pălărie veche de fetru pe un colț de cer, un zbor de [...]

Lucrurile mele toate, gândurile, iarna asta așezată albă au început să aibă o legătură cu tine într-un fel misterios încât vreau să șterg cu o gumă de uitare totul… Primul pas ar trebui să [...]

Era încredințat de zelul întâmplării când clepsidra începuse să-i măsoare înstrăinarea. Avea motive să compare propria inițiere cu ceremoniile mithraice de migrare a sufletului în univers. Ar [...]

Și câte locuri sunt în lumea asta aleg doar unul, las pe celelalte chiar de-s odihnă, popas de ființare și n-aș greși să fiu tot eu, pe rând, în toate, dar curcubeie aici mi-s stelele în iarbă, [...]

Zăpezi nemărginite crucifică priviri și nimeni nu se-oprește din infernul zilei arginții din văzduh răsar foșniri, în praguri neștiute închid rotirea clipei. Grăbită e lumina să treacă prin [...]

Nichita Stănescu (31 martie 1933 – 13 decembrie 1983), supranumit „zeul nordic” rămâne „un poet care nu seamană decât cu el însuși” (Eugen Simion) ; el ne propune o nouă filosofie a [...]

nici nu-mi închipui că ar fi cu neputință . să vorbim unul cu altul mi-am imaginat atâtea vorbe ce le-aș fi putut auzi rostite de tine . că nu mai pot face distincția . între vis și realitate [...]