Radu Matei Todoran
21.01.2026
Cuvinte nerostite
Cuvintele nerostite îmi răsar în ochi ca niște lacrimi grele și cad peste oglinzile zilei ucigând umbre în zorii zbiciți pe gresii albastre artefactele brumei se vând pe sub mână [...]
15.12.2025
În paradis se tace
După ce i s-a vindecat rana am desfăcut larg fereastra şi îngeraşul s-a făcut nevăzut printre nourii înverziţi ai dimineţii în urma lui un miros de libertate mi-a invadat casa apoi [...]
12.11.2025
Mas todo pasa
Trimite-mi o lacrimă trimite-mi un surâs o şoaptă trimite-mi ceva de la tine prin mocirla drumului meu se înaintează anevoie de parcă ai călca pe suflete în spate un sac enorm ma apasă mă [...]
26.10.2025
În drum spre front
Prin diamantul roşu pensulele răsăritului vopseau cerul trompete mari de bronz purtate de gnomi răspândeau ultimele note celeste înainte ca dimineaţa să-i transforme în broaşte strângând [...]
21.09.2025
Viața pe catalige
Viaţa m-a urcat pe catalige și așa am învăţat să dansez pe melodiile ei cu paşi de lemn amestecaţi în noroaie florile galbene cu obrajii lor mari vorbeau în şoaptă cu îngerii înmagazinând [...]
27.08.2025
Ochii tăi
Corăbiile triste îşi legănau boturile înverzite de alge pe dunga debarcaderului sus pe faleza cucerită de pini lupii levantului nu înţelegeau jocurile mării marea aceea ascunsă-n potire de [...]
17.07.2025
În vene lava
Întins peste nisipul stropit cu înşelătoare culori aurii îmi simţeam palmele dizolvându-se în limfa plajei sus pe vela albastră păsări mute cu ciocuri roase de molii făceau ocoluri fixăndu-mă ca [...]
17.06.2025
Cactusul din mine
Simţeam cum creşte pe dinăuntrul meu cactusul milioane de vinișoare verzui erau străbătute de sclavi minusculi care cărau în spate minciuni sus deasupra pleoapelor ca niste cortine [...]
23.05.2025
De ce plânge planeta?
Ariciul de foc ca un stăpân al planetelor revarsă peste noi clipe fierbinți se face tot mai cald printre oameni iar în ei tot mai rece acum ne par grele secundele și mai lungi decât anii [...]
16.04.2025
Nota de plată
În faţa mea oceanul se încurca în propriile-i valuri din când în când câte o sirenă îmi făcea semn cu mâna umedă şi sărată eu o priveam printre pahare Ochii ca nişte lungi coarne de melc [...]
