Radu Matei Todoran

Se spărgeau castane să mai respire tăcerea – nu le mânca nimeni – şi dricul era deja plătit pentru o eventuală dimineaţă – cea mai apropiată – undeva blestemul s-a trântit peste-o floare – [...]

Apus cu nisip răscolit de morgane bătrân felinar încolţit pe-un carâmb de pustiu semne de scirb zgârie vălul de smarald cu iubiri decedate urnele sunt urme de copite cenuşă ce ucide lumina cai [...]