Radu Matei Todoran
17.07.2025
În vene lava
Întins peste nisipul stropit cu înşelătoare culori aurii îmi simţeam palmele dizolvându-se în limfa plajei sus pe vela albastră păsări mute cu ciocuri roase de molii făceau ocoluri fixăndu-mă ca [...]
17.06.2025
Cactusul din mine
Simţeam cum creşte pe dinăuntrul meu cactusul milioane de vinișoare verzui erau străbătute de sclavi minusculi care cărau în spate minciuni sus deasupra pleoapelor ca niste cortine [...]
23.05.2025
De ce plânge planeta?
Ariciul de foc ca un stăpân al planetelor revarsă peste noi clipe fierbinți se face tot mai cald printre oameni iar în ei tot mai rece acum ne par grele secundele și mai lungi decât anii [...]
16.04.2025
Nota de plată
În faţa mea oceanul se încurca în propriile-i valuri din când în când câte o sirenă îmi făcea semn cu mâna umedă şi sărată eu o priveam printre pahare Ochii ca nişte lungi coarne de melc [...]
30.03.2025
Ei
El adormise pe briliantele plajei ea încă suspina în încăperea enormă visele lor se întâlneau sus în grinda cerului undeva lângă nourii albi și se-ntorceau alunecând peste ei ca niște [...]
31.01.2025
Pleci
De ce să pleci când luna e încă vie și-n zâmbetul astral mi-arată drumul spre dimineață iar tu pleci ca o frunză răzleață legănându-te-n solstiții miroase a fragedă coajă de mesteacăn miroase a [...]
10.01.2025
Memoria luminii
Vezi din oglindă cad fluturi de lumină împrăștiindu-ți chipul în pomii dați în floare memoria luminii redesenează-n ramuri îngeri micuți și veseli ce seamănă cu tine.
11.12.2024
Nu râzi în templu
Râsul nu era al meu în templul acela destrăbălat marmura roşie se certa cu cea albă Cararra îşi dorea vara iar Roso Moneasa dame roşcate îşi dorea dimineaţa Pe plajele forfotitoare pline [...]
02.11.2024
Nedemn pentru o dragoste eternă
Stăteam rătăciți pe mal unul în fața celuilalt ca niște animale de pradă ochii tăi verdele infinit îl aruncau peste noi ochii mei hipnotizați priveau covorul moale al plajei compus din piei roz [...]
08.10.2024
Noi în singurătate
La picioarele noastre nisipul hohotea iar valul înalt tras de albatroși se prelingea perfid printre pietre oglinda mării apărea între două respirații de val ca o fantasmă arătând cerului [...]
