Florica Patan 
Am așteptat oglinda apei
să-și liniștească cercurile,
mișcată de o stea căzătoare
ce ajunge abia acum
în adâncul albastru, unind ere cosmice,
apoi
mă vedeam din nou
în altă oglindă a cerului
din străfunduri prezente
și mă gândeam cum, fără opțiuni,
vine tăvălugul istoriei.
Oglinzile se uneau prin mine
și nu mai aveam nici înălțimi,
nici adâncimi
doar timpul mușca infinitul privirii
în care pulsează stelele destinului.
