Mihaela Mihai

09.09.2022

Numai ea nu…

știa că va veni vremea cînd privitul vegetal de la fereastră îi va consuma jumătate din energie, cînd coborîtul cu liftul după vreo pîine, va fi un suprem act de curaj, cînd o simplă ustensilă [...]
11.03.2022

Prețul liniștii

Perfecțiunea netrăirii este atunci cînd devii încet încet un mecanism bine calibrat de nesomn, cînd ajungi să cumperi haotic ochelari proști ca să vezi bine, din orice supermarket îți iese-n [...]
12.02.2022

Boli de inimi și de suflet

.. nu mi te-am mai rugat nimic de-atunci, cînd ultima oară eu mă pregăteam să zbor și tu mi-ai zis: – Tu, doar umblă! – Dar cum, Doamne, așa, goală? Și șuie? – Da, da! – [...]
14.01.2022

O amintire

Mi-amintesc mereu Resemnarea copilului rușinos Care abia ridica ochii din pămînt Cînd trecea pe lîngă un om mare, De teamă să nu fie întrebat Ce-i place cel mai mult la școală, Și să răspundă [...]
19.11.2021

Atît

Atît. Dar de aici încolo începe tăcerea Tăvălită în uscăciunea gurii În privirile oarbe cu care ștergi oamenii Pe lîngă care treci absent Cu ochii îndreptați spre înlăuntru Unde cumva mai găsești [...]
21.10.2021

vis?

m-ai iubi mai mult de-ai ști cum mă inundă în fiecare clipă toată frumusețea nevăzută a trupului meu imaginar, de dincolo de ochii ce nu-l văd, de dincolo de mâinile ce nu-l simt… de [...]
14.12.2020

Blasfemie idiopatică, de luni – nuștiucîtdecembrie

Doamne, dacă-s după chipul și asemănarea ta, tare trist și-aiurea o fi fiind în rai! Scrii poezii și tu, Doamne? Asculți seara Bach? Și tu mănînci la cină, pufuleți? Te-mbraci tăcut și repede [...]