Mihaela Mihai
25.04.2024
Gânduri
Dacă dintr-o dată Aș avea aripi N-aș ști Dacă să mă-‘nalț Sau să scobor din cer Pământul mi-ar părea prea departe Cerul Un infinit de leghe-n sus Aș sta atârnată la mijloc Așteptând O [...]
15.11.2023
Atît
Atît. dar de aici încolo începe tăcerea tăvălită în uscăciunea gurii în privirile oarbe cu care ștergi oamenii pe lîngă care treci absent cu ochii îndreptați spre înlăuntru unde cumva mai găsești [...]
24.07.2023
habar n-ai cum…
habar n-ai cum, din ceaiul amărui, se-neacă-n albăstriu tot dorul ce-l simt curbat în zborul nimănui! cum bântuie amar fiorul care murea debusolat și gol, ca nepustiul din cuvântul cu care-mi [...]
28.11.2022
De facto
probabil că-n altă viață am fost pîinea lui Dumnezeu, de care, mîncînd el zi de zi numai atît, i s-a făcut lehamite. D-aia, doamne, din cînd în cînd ne doar iubim și din cînd în cînd îți sunt [...]
26.10.2022
Iar nu mă cred
Tu vorbești, Doamne, ca și mai-nainte, în mine, în șoapta mea, în gîndul și fapta mea. iar eu, în loc să te văd, urlu pironită-ntr-o cruce (nu a mea ci a jurului şi-mprejurului meu despicate-n [...]
09.09.2022
Numai ea nu…
știa că va veni vremea cînd privitul vegetal de la fereastră îi va consuma jumătate din energie, cînd coborîtul cu liftul după vreo pîine, va fi un suprem act de curaj, cînd o simplă ustensilă [...]
11.03.2022
Prețul liniștii
Perfecțiunea netrăirii este atunci cînd devii încet încet un mecanism bine calibrat de nesomn, cînd ajungi să cumperi haotic ochelari proști ca să vezi bine, din orice supermarket îți iese-n [...]
12.02.2022
Boli de inimi și de suflet
.. nu mi te-am mai rugat nimic de-atunci, cînd ultima oară eu mă pregăteam să zbor și tu mi-ai zis: – Tu, doar umblă! – Dar cum, Doamne, așa, goală? Și șuie? – Da, da! – [...]
14.01.2022
O amintire
Mi-amintesc mereu Resemnarea copilului rușinos Care abia ridica ochii din pămînt Cînd trecea pe lîngă un om mare, De teamă să nu fie întrebat Ce-i place cel mai mult la școală, Și să răspundă [...]
19.11.2021
Atît
Atît. Dar de aici încolo începe tăcerea Tăvălită în uscăciunea gurii În privirile oarbe cu care ștergi oamenii Pe lîngă care treci absent Cu ochii îndreptați spre înlăuntru Unde cumva mai găsești [...]
