Mariana Rogoz Stratulat

M-am născut femeie și voi muri tăcere. Împrejurul meu s-a făcut dantelă din aura sfinților. Pe trup mi-au crescut ore de veghe, imagini, căințe, mândrii… Am scris doar pentru mine, dar și [...]

…un miriapod uriaș ce agonizează în lugubrele tenebre ale timpului sacru. În fiecare cuvânt, în fiecare stea moare un om. Un om cu dinții tociți de atâta mușcat din unii, din alții, din el. [...]

Cuvinte ce plâng nu mai știu, nu mai spun ce trecut au avut – strop de viață bătrân. Tot mai rar la izvoare, tot în gând la fântâni, tot mai rar pe ogoare oameni vin… maci oftând. [...]

Nu tu ești bărbatul cu care voi picta răsăritul pe roua dimineții. Pământul freamătă sub stropii grei de amintiri fugare, iarba se dezbracă de tristețea nopții și împrăștie aromă rece, de verde [...]

Cerul, marea, nisipul, înserarea… iubirea din așteptarea ta… Abia te văd. Te văd și te aud cum plângi tăcere, cum arzi scânteie, cum treci prin pagini de granit să uiți că sunt, să [...]

O ușă albastră și-a pierdut cheia printre ruine. Din șoaptă în șoaptă, printre respirații și păsări, pe coridoare lungi și amărui, vin din partea cealaltă după amiezi galbene cu dureri de cap și [...]

Îmi dau seama că nu suntem altceva decât fantome sau uşoare umbre, noi ce trăim pe pământul acesta. Sofocle   *** Poemul din templu Noaptea mă ademenește să pășesc în templul cuvintelor, [...]

Fiecare dintre noi a trăit acel ceva care l-a schimbat pentru totdeauna. Alda Merini   ***   Atunci vei înțelege   Totul se destramă, se ofilește, se schimbă… Pământul se învârte în sens [...]

Sub streașina luminii au înflorit mii de ochi. Îngerii și-au ascuns aripile în foișorul din Grădina Hesperidelor și au plecat să împartă iluzii prin sălile de așteptare din gări și spitale, prin [...]

În fiecare zi mă descopăr ca literă, ca mare, ca spic… *** Înserare Nu înțeleg ce se întâmplă de ceva vreme în colivia noastră. Ziua, soarele trece nepăsător peste copacii care și-au [...]