Mariana Rogoz Stratulat

„Nu am vrut să sculptez pasărea, am vrut să sculptez zborul.” Constantin Brâncuși Am avut fericirea ca în viața mea să existe un om, cel mai grozav om din univers, cel mai luminos suflet, în [...]

E toamnă şi e iarnă, e vreme-amestecată, e iarnă şi e toamnă, e vremea mea uitată. Mă scol în frunze moarte şi pier în fulgi de nea, îmi dorm clipa departe şi-o rog în gând să stea. E toamnă şi [...]

Porțile vechi ale timpului se deschid, scârțâindu-și rugina spre nedecisele cețuri ale destinului. Umbre curioase se strecoară în uriașa colivie, în care oamenii, cu creierul spălat de unii, de [...]

  Am învățat că Apa mă ascultă când îi vorbesc în taină de Iubire, când mă reflect în Clipa de Eternitate ca Spațiu, Timp ori Tăinuire. Am învățat că Vântul mă adoarme când îi vorbesc de Adevăr [...]

Ni-i moartea începutul vieții și viața tainicul sfârșit. Ne trecem zâmbitori prin cripta dimineții și adormim sfioși, în raze de-asfințit. Cuvântul, pasul, liniștea și timpul ne sunt și aripi și [...]

Ireal Mi-aş colora iubirea cu Marea Roşie dar Moise m-ar închide în adâncul ei şi aş deveni stropi roşii dintr-un nor roşu ce va scălda Pământul cu o ploaie roşie. M-aş adăposti în Marea Moartă, [...]

Iubirea noastră nu a murit, ci doar, ca o pasăre înfrigurată, îşi schimbă locul de pe o creangă pe alta, ciugulindu-şi penele, hrănindu-se din sine însăşi… (sursa foto: kcet.org)

Trecere Îmi trece sufletul prin vară să-mi plâng-amurgul într-o seară; îmi trece viaţa prin poveşti, de dor şi vise-mi aminteşti. Şi plouă cu tăceri mărunte pe buze reci şi albă frunte; şi plouă [...]

Eu, pasăre, tu, om; eu, aripă, tu, cărare… Sub ce constelații ne-am născut și când? Am uitat cine suntem, dar ne-am scris un poem pentru urmași, pentru țărâne și azi. Ești aici, sunt acolo; [...]

  Sunt frunze ofilite pe-aleile din parc, iar apa din fântână descântă orașul istovit, biserica bătrână și visu-ncărunțit. Mi-s pașii adormiți sub brad sau sub castan. Lumina geme tristă în [...]