Mariana Rogoz Stratulat

Am prins în palmă numai cuvinte bolnave. Bezna le-a întunecat privirea iar ploile le-a spălat melancolia. În fiecare zi moare un cuvânt. Cărţile rămân fără veşminte. Nu scapă nimeni! (din volumul [...]

A privi e bucuria de a găsi cuvintele, de a le amesteca cu păsările şi ploile. Prin păduri, prin tramvaie se trage cu puşca în ochii din cuvinte. Hingherii aleargă să le prindă în lesă. O pasăre [...]

Alunec în spaţiul dintre cuvinte. Între două lumi, universului i s-a tăiat răsuflarea. Intru în panică… Mă zbat să nu mă înec în bezna vorbelor goale. Universul şi-a venit în fire… [...]

La început a fost liniştea cuvântului. Priveai clipele în ochi încremenind nopţile, arborii, lăcustele… Greierii adormeau suspinând sub coviltirul azuriu al ceştii de cafea. Sentimentele [...]

Frunză-albastră de ghioc marea neagră e un joc de-a plecatu-n rădăcină, de-a venitul în tulpină, de-a ascunsu’ într-o scoică, perla să îi fie doică. Frunză neagră mătrăgună marea-albastră e [...]

Las candela aprinsă să-mi lumineze visul – realitatea dintre măslini și chiparoși, dintre oglinda obosită și scara cu fușteii somnoroși, dintre eșarfa uitată în tramvai și drumul către casa [...]

Am ascultat vechi elegii și adieri de ore, captivă în rotirea pietrelor de moară, cerșind o literă rămasă în ochii serii, în singurătatea ce mă înfășoară. Din când în când, îngenunchez printre [...]

M-am născut  într-o vorbă la început de poezie când pisicile miorlăiau la stele pe acoperiş, iar ursitoarele torceau secundele împreună  cu un arici. La ceasul deşteptării mele un pegas m-a [...]

Treceau prin deșert caravane cu nuferi de jad și amintiri sticloase de la ultimul bal. La picioarele Sfinxului, marea își desfăcea pletele ademenind călătorii plecați în căutarea lânii de aur și [...]

În casa veche-am ascultat gândurile celor ce-au plecat. Pășind tăcut peste trecut, am renăscut din caldul lut. Lăsat-am amintirile-ntr-un gard, luându-mi copilăria, zâmbetul și-un brad. Le-am [...]