Mariana Rogoz Stratulat

Sunt umbra pasului pierdut dincolo de timp, dincolo de viaţă… Nu mai am lacrimi să zâmbesc, nu mai am durere să iubesc… Ţin în mână un fir de mac pentru buzele tale, am pe frunte cunună de [...]

Valuri de grâne se-aruncă peste amintirile mute. Unde sunt cei plecaţi? Ţipăt de greieri îndrăgostiţi sparge norii, sugrumă răbdarea firului de iarbă, taie munţi de sare pentru pelerinii rătăciţi [...]

M-am descoperit în zâmbetul curcubeului… Sărutam ciocârliile azvârlite pe cer de spicele de grâu, culegeam lacrimile stelelor adormite în genele soarelui, căutam paşii tăi ascunşi sub podul [...]

Noaptea mă ademenește să pășesc în templul cuvintelor, făgăduindu-mi nimbul luminii de vară. Încă de la intrare, vocalele aruncau petale de nufăr în calea mea, iar consoanele cântau la harpă, să [...]

Vino în seara mea, să ne atingem bucuria mâinilor, să ne încălzim cuvintele și poezia. Vino în dansul ploii de vară, să ne vopsim iubirea în alb, să ne acoperim cu cetina de brad. Vino în [...]

Suntem două umbre în căutarea unui punct din infinit… Ce lungi tăceri ne sunt cuvintele! Ce pași stingheri ne sunt secundele! Amintirile ni le-am uitat sub pleoape, în numere maestre, în [...]

Dați-mi, vă rog, un sipet, în care să așez toate iernile rânduite cu grijă, de când m-am încumetat să mă îndrăgostesc de Soare. Iernile mele – înmiresmate cu ger și ghiocei, însingurate și [...]

Biserica e azi în sărbătoare, întreaga zare e un paradis… roiuri de fluturi învață să zboare, porțile cerului larg s-au deschis… Alungăm tristețea ce ne soarbe, în ochii noștri lumina [...]

Un clopot se aude-n seară… Miroase a viață și a ceară. E primăvară sfântă, iară. Șoptim sfios o rugăciune; lumina tainic înflorește – o veșnică, mare minune. Prin ramuri liniștea [...]

Se rotește timpul în gând mistuitor și greu… Cine sunt eu? Strămoșii mulți trăiesc în mine, întreg misterul -tăcerea, lutul, cerul… Luna coboară, în noaptea albă, goală, s-adune [...]