Mariana Rogoz Stratulat

Privirea mea se îndreaptă spre altarul înnegrit de fumul lumânărilor ce ard cu lacrimi ostenite. Îmi imaginez, în lumina difuză ce umple încăperea în care mă aflam, că Dumnezeu făcea și desfăcea [...]

Mi-am închis timpul în colivie și m-am părăsit într-o insulă pustie. La început a fost o incoloră, bizară bucurie.   Mi-am pregătit călătoria spre punctul nenăscut, acolo unde ochiul [...]

Sunt liniștită… Mă aștept lângă zorii din piatră, să mă bucur de viață, mai ales de lumina ce-mi cântă-n fereastră… Vara m-atrage pe cale de vis… Îmi imaginez cum mă strecor [...]

Aseară am aninat câțiva ochi în nucul din grădină. Priveau cu lăcomie viața și moartea mea. Tăcerea din Scriptură mi-a fost minciună și tortură, am scris-o cu migală pe-o aripă de vultur, pe [...]

Mă mint pe mine uneori, că-i vară-n toiul iernii, că lacrima e floare și moartea zori, că aripi mi-au crescut să pot zbura spre-adâncul ochiului din palma Ta. Mă mint pe mine câteodată că sunt [...]

Du-mă în taina primului cuvânt unde Nimicul țese liniștea luminii să-mi limpezesc povestea condurilor vrăjiți, să port pe brațe tăcerea pelerinilor pierduți pe-ntortocheri de viață mergând spre [...]

Adesea merg pe mare s-aud cum geme noaptea când stelele se nasc, cum Saul strânge raze pe drumul spre Damasc Pe valuri mă opresc, sirenele s-adorm în cripta veșniciei. Îmi caut umbra-n mine, în [...]

Mă simt puțină și pierdută în sufletul tău… Mi-am pus urechea la pământ, s-ascult cum cântă apa, cum plânge tristul vânt. Mi-am aruncat privirea peste culmi, să-mi caut umbra vieții [...]

Cu teamă pășești pe Marea Egee. Sirenele te-nsoțesc prin liniștea sării, îți numără pașii și peștii mirării. Timpul te-nghite, țărâna te-adoarme cu tămâie și flori, cântec din sfere ispitește la [...]

    Ieri s-a spart un geam de la fereastra încărunțită prea devreme. Lungi singurătăți s-au repezit spre cheiul părăsit. Fluturii scriau poeme-miresme pe pleoapele mamei. Legată de ponton, [...]