Mariana Rogoz Stratulat

Totul e în risipire peste seara mea…   Dacă adorm, risc să nu mă trezesc vreodată! O fi bine, o fi rău? Ce mai contează! Și așa sunt condamnată să am probleme cu somnul. Noaptea, [...]

Mai întâi s-au zărit… Căutau în nisip timpul pierdut de el, de ea… Apoi au alergat unul către celălalt bucuroşi că au găsit o secundă, o pană, o piramidă…   S-au îmbrăţişat [...]

Pe pragul cerului m-așteaptă bunicul. Albaștri îi sunt ochii și vorbele de rouă…   În seara asta singură nu sunt… Un câine latră, o stea mai scrie o filă în Vechiul Testament; [...]

Am pierdut telefonul mobil! Pădurea freamătă de bucurie, veveriţele dansează samba cu frunzele de alun, privighetoarea zboară înlăuntrul meu desenând un trifoi cu patru ochi – doi albaştri, doi [...]

Nimic! Mă ghemuiesc între două nopți așteptând lumina roșiatică a răsăritului. Ziua mi se strecoară pe sub piele… Las ochii în jos și-mi este frig. Mă dor gândurile și pașii, mă doare [...]

Am coborât din timp cu zâmbetul unei vieţi cât imensitatea universului. Am păşit pe nori, pe  cuvânt, pe piatra arsă de sete, sub ochii-flăcări ai Păsării Phoenix… Am plâns pene şi sori, am [...]

Luminile se amestecă în profunzimi de întuneric. Umbra se întinde înghiţind toate oglinzile. Blestemul existenţei arde mocnit…   Sunt vie fiindcă am murit.   Îmi cumpăr lumină să pot [...]

Mi-e viaţa soare şi mare şi o trăiesc ţinând în braţe zborul păsărilor… Mă trezesc în plin concert al păsărilor ce-şi cântă partitura la semnul unui dirijor nevăzut. Nu pot să mă bucur prea [...]

Zilele dispar una câte una. Se duc să aprindă o lumânare la marginea nopţii; merg să-şi primenească răsăritul cântând imnuri de dragoste. Lumina îmi zâmbeşte în gene, în ochii uitaţi pe aripile [...]

Pierdută sunt pe mal de mare şi strig: unde e liniştea mea? De ce mi-ai răscolit nisipul cu valurile tale trezindu-mi scoicile şi amintirile? De ce m-ai pus să alerg prin timp căutându-mi paşii? [...]