Mariana Rogoz Stratulat

Într-o zi de oaie neagră două vrăbii stau la sfadă. Vor să-mpartă lumea-n două: una, umedă şi rece, hainele făcute zdrenţe, fără uşă, fără geam – un cobai într-un borcan; alta, caldă şi [...]

Te crezi stăpân peste Pământ! Eşti doar un punct şi un cuvânt! Te scalzi în ape tulburi, uneori, mănânci doar rădăcini şi bei culori. Te plângi că frunzele-s prea grase, că peştele-i uşor, că [...]

Ploile-au murit, dar plângem noi pentru frunze, pentru pescăruşi, pentru fluturi şi arici. Ne tânguim pe-o şină de tramvai, pe-un vârf de scai… …Ori e doar vântul? Vorbele seci rămân în [...]

Mi-am pierdut ochii în ţipătul unei păsări care ciugulea speranţa, iubirea, libertatea, credinţa şi alte culori amestecate la cina cea de taină Ochii mei s-au colorat în iarbă, în maci, în [...]

În cerul ameţit de nori dorm înconjurată de ninsori. Câte-un coşmar îmi dă târcoale furând un ochi, un dinte, un umăr şi-un picior, îmi smulge inima şi-apoi mi-aruncă zeii la gunoi. În locul lor [...]

Culorile se bat prin vii te-aştept pe-alee, dar nu vii să-mi spui că mă iubeşti, că sunt o zână din poveşti. Se joacă ploaia prin poiene, un strop se-ascunde printre gene, iar altul mi [...]

Sub cerul încărcat de gânduri, trec muritorii rânduri-rânduri… Pășesc peste pragul timpului… Lângă poarta de fier, mereu încuiată, stă de strajă, acum, ca și altădată, vișinul spaniol [...]

Îmi amintesc închisoarea prezentului, în care secundele se sufocau, penele ardeau, pașii se îngropau lângă moaștele unui miracol. Singurătatea se revărsa din pereți, invadând spațiul vieții, din [...]

 Mă ascund în praful realității reci. Sunete bizare plutesc peste lume, aerul e putred, agonic, livid. Bucăți de cuvinte mă lovesc pe buze, îmi strivesc și zorii și amurgul trist. Curg paianjeni [...]

Atâtea cărări am colindat, să-mbrățișez copacii și să le-ascult povestea din rădăcini, din lacrimi și din ceasul, care plânge la poarta nemuririi. Am tot umblat pe străzi pustii, prin [...]