Mariana Rogoz Stratulat

* * * M-am rătăcit în timp răscolitor de amintiri uitate pe-o cărare; le-am regăsit plângând lângă izvor rupându-mi filele din calendare. * * * Îmi trece sufletul prin vară să-mi plâng-amurgul [...]

Dacă te-ai îndrăgostit de o femeie care îți spune că zboară, dezbracă-te de pielea de șarpe, aprinde un lotus pe ape și roag-o să-ți fie aproape. Contemplă-i surâsul și ochii, adună-i pașii și [...]

Nu-mi e de-ajuns o veșnicie și nici lumina din cuvânt, să te iubesc destul, să-ți fiu legendă, apă vie, nemărginirea pustiului, neliniștitul vânt. Chiar dacă depărtarea ne ofilește somnul și [...]

Am răsucit culorile luminii în fir mocnit de infinit, să ies din labirint, să ies din mine târându-mă, plângând cu lacrimi de granit. Mi-am ars aripile cândva, ca să mă vindec de cer, de soare, [...]

În cale se aprinde marea… Pe ziduri se preling uitări… Aș vrea să scriu, dar depărtarea și vântul greu îmi sting poveștile albastre, în care ne-am jucat de-a Tu și Eu. Se-alintă valul [...]

Eu – o literă ce te îmbrăţişează precum liana copacul în adormirea frunzelor. Tu – un sunet ce-mi leagănă florile precum oceanul ascunderea comorilor. Iubirea suntem Eu şi Tu – flăcări ce ard în [...]

Ce aer sfânt! Ce liniște cuminte înflorește pe dealuri, pe câmpii, în albia copilăriei, în cuibul primenit al inimii! Aduc în dar o rugăciune și pâinea-aburindă a Iubirii pe-altarul anotimpului [...]

Mâine voi zbura în lacrimi de sare, mîine voi merge ca o trădătoare, voi descoperi norocul din mare şi-mi voi ascunde trupu-n scăldătoare. Adunaţi-mi penele arse de dor, adunaţi-mi îngerii [...]

Am prins în palmă numai cuvinte bolnave. Bezna le-a întunecat privirea iar ploile le-a spălat melancolia. În fiecare zi moare un cuvânt. Cărţile rămân fără veşminte. Nu scapă nimeni! (din volumul [...]

A privi e bucuria de a găsi cuvintele, de a le amesteca cu păsările şi ploile. Prin păduri, prin tramvaie se trage cu puşca în ochii din cuvinte. Hingherii aleargă să le prindă în lesă. O pasăre [...]