Mariana Rogoz Stratulat

26.09.2018

Alunecă tăcerea…

Își leapădă copacii iubirea-n rădăcini… lumina curge leneș ca mierea prin smochini… Alunecă tăcerea prin doruri vechi, stinghere, suntem doar o iubire pierdută prin unghere. Făcuți [...]
19.09.2018

Pelerin prin noaptea mea

Din turla veche întunericul întinde spre mine degete noduroase, ca niște vreascuri, capricioase, instabile, flămânde. Mă strâng, mă încercuiesc, făgăduindu-mi căldură, să-mi primenesc oasele și [...]
12.09.2018

Aşteptare

Noaptea joc şotron cu luna şi cu stelele, cu vântul şi cu ielele… Copilăria mi s-a dus cu anii la plimbare prin lumea viselor, prin somnul macilor albaştri… O umbră aşteaptă luntrea lui [...]
05.09.2018

O veche amăgire

Pe șevaletul din grădină e-un cer fără icoană, o stradă fără pași – un tablou dureros cu amintiri brumate, ce-ascund tăceri, mii de senzații, amprente fără glas. Noapte de noapte, în [...]
29.08.2018

Atât de aproape…

Eram atât de aproape de dimineața ta, încât răsăritul s-a oprit pe buzele mele. Adunam vise și umbre, cerneam rugăciuni, iertări și mulțumiri… Mă aflam dincolo de timp, dincolo de mine, [...]
22.08.2018

O umbră

Ninge neliniști peste urmele tale… Ai plecat să aduni florile de gheață crescute năprasnic în ochii dimineții. Ai lăsat în odaie murmurul duios al nopții, mireasma unei șoapte și fularul [...]
15.08.2018

Arpegiu în apus major

De multă vreme nu mai știu de mine… Mă-ndepărtez de răsăritul tandru, de timpul meu amestecat în rune, de cartea de citire, de giulgiul alb al mărului furat din catedrala lui Iisus în [...]
08.08.2018

O răsuflare și-o uitare…

Viața noastră – un amalgam de întâmplări ciudate, de răstigniri și învieri fardate cu frumuseți de ieri și miei pascali înjunghiați, cu lumi necunoscute, monahale, cu false libertăți și [...]
01.08.2018

Nostalgii

Ochii mei – oglinzi prin care au trecut nefericiri mărunte, pași fără destinație, nopți albe și mirări de ciute. Știu că, după ce am uitat să respir, pădurea a plecat să doarmă în patul [...]
25.07.2018

Umbrele copacilor

Umbrele copacilor – suflete ce-și caută împăcarea – se întind peste munți, peste ape și zare, până la capătul țigării de sare – întunecate, cernite, bizare. Poate că în urma lor [...]