Mariana Rogoz Stratulat

Sub streașina luminii au înflorit mii de ochi. Îngerii și-au ascuns aripile în foișorul din Grădina Hesperidelor și au plecat să împartă iluzii prin sălile de așteptare din gări și spitale, prin [...]

În fiecare zi mă descopăr ca literă, ca mare, ca spic… *** Înserare Nu înțeleg ce se întâmplă de ceva vreme în colivia noastră. Ziua, soarele trece nepăsător peste copacii care și-au [...]

 Cântă-n cor strămoşii imn de viaţă, viaţa lor, legănând un ram ce poartă mugur-floare, floare-n zbor…   ***  Valuri de grâne se-aruncă peste amintirile mute. Unde sunt cei plecaţi? Ţipăt [...]

„Carpe diem, quam minimum credula postero” Horațiu – Ode I, 11, 8 *** Carpe Diem Umbra copacilor se întinde peste strada proaspăt spălată de suspinul ploii de vară, peste urmele copiilor [...]

Dacă mă strigi, dispare marea cu toată istoria unei iubiri: frunze, secunde şi mărturisiri, cuvinte, corăbii, vis, regăsiri lăsate să curgă pe Calea Lactee în aspre-adormiri. Dacă mă plângi, [...]

Tăcere „Tăcerea e cel mai desăvârșit sol al bucuriei; n-aș fi îndeajuns de fericit dacă aș putea să spun cât de fericit sunt.” William Shakespeare, Mult zgomot pentru nimic, actul II, scena 1 [...]

 Eram doar un vis dintr-o altă realitate, o iluzie crescută din oglindirea albastrului în adâncul apelor.   (Castanii orbi, 2016)   *** Chiar acum… …încerc să-mi strâng aripile, să le [...]

 ”Frumoasă clipă, însoţeşte-mă iar.   Tinereţe, vorbeşte-mi în acest ceas al abisurilor. Frumoasă amintire, aşteaptă o clipă.”   Giuseppe Ungaretti    *** Apusul se-nchină spre eşafodul [...]

Merg prin timp fără să-i rup orele și spinii… Iau cu mine anii și puțin infinit…   *** Să nu mă lași să plec fără umbrelă! Să nu mă lași să-mi fie frig de mine! Să mă alinți în [...]

Cuvintele au înghețat sub gene, iar pescărușii au uitat să zboare… Zăpada timpului ne arde, ne stinge, ne destramă… *** E ora când ni se refuză dimineața. S-a dat asaltul frigului și [...]