Mariana Rogoz Stratulat

Am pierdut telefonul mobil! Pădurea freamătă de bucurie, veveriţele dansează samba cu frunzele de alun, privighetoarea zboară înlăuntrul meu desenând un trifoi cu patru ochi – doi albaştri, doi [...]

Nimic! Mă ghemuiesc între două nopți așteptând lumina roșiatică a răsăritului. Ziua mi se strecoară pe sub piele… Las ochii în jos și-mi este frig. Mă dor gândurile și pașii, mă doare [...]

Am coborât din timp cu zâmbetul unei vieţi cât imensitatea universului. Am păşit pe nori, pe  cuvânt, pe piatra arsă de sete, sub ochii-flăcări ai Păsării Phoenix… Am plâns pene şi sori, am [...]

Luminile se amestecă în profunzimi de întuneric. Umbra se întinde înghiţind toate oglinzile. Blestemul existenţei arde mocnit…   Sunt vie fiindcă am murit.   Îmi cumpăr lumină să pot [...]

Mi-e viaţa soare şi mare şi o trăiesc ţinând în braţe zborul păsărilor… Mă trezesc în plin concert al păsărilor ce-şi cântă partitura la semnul unui dirijor nevăzut. Nu pot să mă bucur prea [...]

Zilele dispar una câte una. Se duc să aprindă o lumânare la marginea nopţii; merg să-şi primenească răsăritul cântând imnuri de dragoste. Lumina îmi zâmbeşte în gene, în ochii uitaţi pe aripile [...]

Pierdută sunt pe mal de mare şi strig: unde e liniştea mea? De ce mi-ai răscolit nisipul cu valurile tale trezindu-mi scoicile şi amintirile? De ce m-ai pus să alerg prin timp căutându-mi paşii? [...]

Mă strecor din neantul orelor de somn în bucuria luminii de dimineaţă.   Contemplu zborul păsărilor, firul de iarbă, cerul albastru, un bărbat îndrăgostit ce numără paşii de la cuminţenie la [...]

Când mi-a murit o aripă în brațele heruvimilor, m-ai luat în somnul dezamăgirilor și neiertărilor celor șapte vieți pe care le-ai trăit în cala vasului fantomă dispărut în Triunghiul Bermudelor. [...]

Curg orele prin mine… Pe gene se răsfiră razele dimineţii aşa cum bradul îşi scutură gândurile peste tăcerea munţilor. Buzele murmură minute roşii rămase din vara cu cireşe coapte, minute [...]