Mariana Rogoz Stratulat

Privește timpul cum se-ndoaie sub grea povară de-așteptări. Departe ai plecat, în nu știu care zări, sfidând misterul nopții, ispita adâncului din mări. Ai luat cu tine visele, poveștile de [...]

În neliniști de-așteptare ne întâlnim, când întunericul își biciuie lumina… E-un joc meschin privirea din oglindă, răbdarea timpului e colorată în năluciri de vârste, în mirări pătate și [...]

Noian de lacrimi s-au rostogolit prin timp și vorbele-au murit prin parcuri… Închise vieți în colivii și țarcuri respiră veșted sfârșit de anotimp. Povestea lumii cântată în culori e-o [...]

E liniște adâncă, fără margini… Pe-această sfioasă planetă se sting amintirile copilăriei, toți anii tulburi și zeii din Olimp, gândurile pelicanilor flămânzi și răsăritul din mansarda [...]

Cu tine mărul din nou a înflorit și iarba s-a născut din cer. Umbre timide curg spre răsărit… E-o lume nouă – arome și mister. O stea clipește în palma unui zeu. Deschid fereastra [...]

Sub liniștea galbenă a frunzelor ce mor, se naște dorul, taina nimicului începător… Respiră-adânc pământul îmbrățișându-și cerul. Doamne, tu ai făcut lumina, iubirea, zborul și mângâierea [...]

M-am retras în mirarea cuvintelor, să-mi tac singurătatea și taina din Eden. O umbră firavă așteaptă, să-și treacă orele pe celălalt tărâm. Beau ultimul strop din vasul cu licoarea [...]

La capătul digului, întuneric și frig… Din apă privește o lună bolnavă, ce miroase a stele căzute, a sare și mir. Cobor în adâncul din mine, pe timpul pierdut, în scoica plângândă, când [...]

E dimineață… Respir câteva raze de soare, apoi tot cerul, apoi un strop din mare, apoi… nimicul. Alunec leneș peste trecerea clipelor și mă opresc în amintirea unei pietre [...]

Picuri de liniște coboară din cer, Dumnezeu ne mângâie timpul, firul de iarbă descântă un pas efemer, copacii își schimbă veșmântul. Cândva, așezat în fotoliu, poetul surâdea luminii din vis. [...]