Marinela Belu- Capșa

23.06.2017

Copacul

Cu brațele încărcate de flori, În vălul parfumului îmbătător, Trunchi puternic în adierea vântului, Stă la poalele muntelui Fuji, Străjer cu puteri tainice.   Sabie a timpului, Adânc înfiptă [...]
14.06.2017

Peisaj rustic

Veșmintele tăcerii s-au așternut Pe ulița copilăriei. Plopi semeți se înalță La marginea drumului Spre cerul senin. Ciori zgomotoase se rotesc nebune Și sparg liniștea gândurilor nerostite. [...]
03.06.2017

Impresionism marin

Submarin ascuns în apa vieții, spălat de valurile timpului – inima mea se scufundă în căutată visare. Ochii – periscopul adevărului udat de stropii de ploaie tomnatică, cu frunze ruginii, [...]
21.05.2017

Nelămurire

Aseară mi-a bătut în geam iubirea. Își flutura genele lungi, albastre Ca marea, Și mă vrăjea, Sirenă mincinoasă!   Eu stam cu pumnii în suflet, Gata să o iau la trântă, Prea așteptasem o [...]
11.05.2017

Și mă tot uit

Stau, pom frânt, pe o bancă învechită, cu scândura ruptă la un capăt, scrijelită cu un jalnic ”I loveYou” pe care se odihnesc șezuturile obosiților vieții. Stau și mă tot uit la dunga murdară a [...]
03.05.2017

Despre fericire

Mulți au dat rețete despre fericire, această stare insesizabilă precum aerul, sau vântul. Pare simplu că ea există, dar nu o putem prinde, nu o putem pipăi… Ne scapă… Dacă vrem să o păstrăm [...]
25.04.2017

Ceasul lui Dali

Prin fereastra ochilor simt cum se prelinge viața, secundă după secundă, topindu-se-n veșnicia nopții, împietrind nemurirea într-un caier de întuneric. Sursa foto: 1.bp.blogspot.com
18.04.2017

Obsesie

Pe rana deschisă în colțul nevăzut al ființei mele stă, nespusă, aceeași obsesivă întrebare: – De ce oare? Eram fericiți, ne sărutam, ne-mbrățișam, râdeam ca nebunii, cântam cu frenezia [...]
08.04.2017

Vaza tinereții mele

Pe fotoliul îmbrăcat cu piele fină de căprioară ucisă de-un nemilos vânător, stau și-mi așez privirea pe vaza ce zace de ani pe servanta din lemn de stejar – vaza tinereții mele, păstrată cu [...]
30.03.2017

Neobositele mâini

Mâinile – singurele mele prietene, sensibile și tremurătoare, se unesc, în acorduri de liră, rugându-se acestui infinit numit Dumnezeu. Mâinile îmbrățișează trupuri, ating tăcerile, acceptă [...]