Marinela Belu- Capșa

22.08.2017

Am promis

Am promis că n-o să plâng când pleci, dar amintirea e atât de adânc încrustată în mine, încât privirea este singura picătură de fericire care a rămas. Seara, pielea tremură la atingerea imaginară [...]
12.08.2017

Nu uita

De ce mă dor gândurile Când nu te găsesc? De ce curg lacrimi de dor, Fulgi zbuciumați ai inimii mele?   De ce te simt în mine Când ești doar un vis? De ce mă atingi Cu degete de gheață? [...]
03.07.2017

Legenda trolilor

Malițioși, murdari, agresivi, ascunși în adâncul pădurilor, în peșteri umede și reci, printre stâncile colțuroase din Alpii Romsdal, nemuritorii trolii de veacuri vor să domine omul. Uriași sau [...]
23.06.2017

Copacul

Cu brațele încărcate de flori, În vălul parfumului îmbătător, Trunchi puternic în adierea vântului, Stă la poalele muntelui Fuji, Străjer cu puteri tainice.   Sabie a timpului, Adânc înfiptă [...]
14.06.2017

Peisaj rustic

Veșmintele tăcerii s-au așternut Pe ulița copilăriei. Plopi semeți se înalță La marginea drumului Spre cerul senin. Ciori zgomotoase se rotesc nebune Și sparg liniștea gândurilor nerostite. [...]
03.06.2017

Impresionism marin

Submarin ascuns în apa vieții, spălat de valurile timpului – inima mea se scufundă în căutată visare. Ochii – periscopul adevărului udat de stropii de ploaie tomnatică, cu frunze ruginii, [...]
21.05.2017

Nelămurire

Aseară mi-a bătut în geam iubirea. Își flutura genele lungi, albastre Ca marea, Și mă vrăjea, Sirenă mincinoasă!   Eu stam cu pumnii în suflet, Gata să o iau la trântă, Prea așteptasem o [...]
11.05.2017

Și mă tot uit

Stau, pom frânt, pe o bancă învechită, cu scândura ruptă la un capăt, scrijelită cu un jalnic ”I loveYou” pe care se odihnesc șezuturile obosiților vieții. Stau și mă tot uit la dunga murdară a [...]
03.05.2017

Despre fericire

Mulți au dat rețete despre fericire, această stare insesizabilă precum aerul, sau vântul. Pare simplu că ea există, dar nu o putem prinde, nu o putem pipăi… Ne scapă… Dacă vrem să o păstrăm [...]
25.04.2017

Ceasul lui Dali

Prin fereastra ochilor simt cum se prelinge viața, secundă după secundă, topindu-se-n veșnicia nopții, împietrind nemurirea într-un caier de întuneric. Sursa foto: 1.bp.blogspot.com