Marinela Belu- Capșa

28.11.2017

Arta imitativă

stalactită a timpului infinit în spațiul respirabil mângâi prezentul adorându-l în stil proustian   stalacmită a dorului înfipt în azurul privirilor caut adevărul ascunzându-l sub pleoape [...]
16.11.2017

Anotimpurile vieții

Prinsă în dimineața vieții a alergat, privire naivă, să atingă timpul prunc cu miros de lăptuci culcate pe câmpuri. Prinsă în amiaza vieții a luptat – speranță arzândă – să atingă iubirea în [...]
30.10.2017

Cavalcadă

Luna plină e de vină? Apocalipsa o să vină?! Evadare – iluzorie salvare…! Vorbe siropuri, speranțe sub dopuri, visuri stopate, garduri ghimpate, Libertatea-i pe furate. Patriotism? [...]
21.10.2017

Cavalcadă

Luna plină e de vină? Apocalipsa o să vină?! Evadare – iluzorie salvare…! Vorbe siropuri, speranțe sub dopuri, visuri stopate, garduri ghimpate, Libertatea-i pe furate. Patriotism? [...]
10.10.2017

Nocturnă

Prin zăbrelele nopții, în depărtare se aude lătratul unui câine speriat de foșnetul frunzelor zvârcolite de o pală rătăcită de vânt; o liniște asurzitoare țiuie în urechile timpului insomniac. Un [...]
02.10.2017

Păsările

Între cer și pământ sunt ele, păsările lui Aristophane, care vin din adânc de vreme și ne îmbrățișează visele, utopicele vise despre bunătate, înțelegere, pace, fericire… Universale vise. [...]
22.09.2017

Regrete târzii

Așezat la marginea drumului, Pe buza șanțului Năpădit de iarba uscată În care mișună mii de furnici harnice, Stă și privește adânc În hăul vieții lui.   Stă așa, Cu capul bolovan Proptit [...]
11.09.2017

Monotonie

Dimineața-i îmbrăcată într-o lăptoasă ceață, aruncată covor peste lac; pomii desfrunziți, brazii cu vârfurile tăiate dorm pe sub înalta linie de electricitate, ploaia măruntă, drumul șerpuit cu [...]
01.09.2017

Așteptare

Cadâna nopții se oglindește în geamul meu, Zâmbește, Face șăgalnic cu ochiul, Se ascunde după un petic de cer Și, prietenă credincioasă, Îmi mângâie gândurile Cârlionțate, Cu lacrimi udate. [...]
22.08.2017

Am promis

Am promis că n-o să plâng când pleci, dar amintirea e atât de adânc încrustată în mine, încât privirea este singura picătură de fericire care a rămas. Seara, pielea tremură la atingerea imaginară [...]