CENACLU

Ca și cum cineva mi-ar fi înfipt câte un bold în fiecare celulă a epidermei. Apoi ar fi continuat gestul folosindu-se de o piatră. Acul ar fi străbătut pielea și ar fi ajuns dincolo de ea, acolo unde stratul din cuvinte s-ar fi răzvrătit – cât să înțeleg că sunt compusă toată din litere nevinovate […]

Acolo, în silozurile uniforme, printre betoane cenușii, generații de hârtie își scriu sublimele poeme, făcând copii, sărmani copii… § Îmi torn tăcerea ce arde în matricele reci ale singurătății. Ies litere cu forme ciudate, înroșite de plumbul încă fierbinte al amintirilor care dor. § Demonii se hărțuiesc prin labirintul celulelor. Vacarm inutil pentru o nouă […]

Oare cum o fi convins dorul iubirea noastră să conviețuiască paradoxal, de-atâta amar de vreme, fără ranchiună? Cum poate fi statornic în prezența iubirii care se încăpățânează să existe?! Acest pact absurd sfidează realitatea, chiar și pe noi – protagoniștii! Și trufaș ne demonstrează că totul e posibil pentru el. Dorul ăsta rebel vrea și […]

Totul se destramă, se ofilește, se schimbă… Pământul se învârte în sens invers, rostogolindu-se peste cranii de regi și liniști barbare, peste fluturi ce plâng cu lacrimi de sare… Gândurile o zbughesc din cămașa de forță plină cu poeme amărui. Pe drumul dintre rai și iad ne trăim realitatea. Ne forțăm să o trăim! În […]

Aleargă caii-n ochii pântecoși Cu o privire azurie mă bei, Cu un sărut te sorb avid, sar scântei. Cu atingeri moi și ardoare mă coși. Să-ți fiu vestmânt, să-mi fii în suflet condei, Să mă îmbraci în mugurii luminoși, Să-ți înfloresc frezie, să mă miroși, Să-ți fiu în grădină caisă, grâu, ardei. Alerg dinspre oriunde […]

Sunt ultimul mesteacăn cu coaja albă şi netedă din parcul invadat de arbuşti. Oamenii mă văd de la depărtare. Contrastez evident cu verdele ierbii, cu galbenul taximetrelor, cu pietonii multicolori care nu mai ştiu să-şi proptească privirea de turlele catedralelor. Scoarţa mea se zăreşte din orice colţ al citadelei pentru că am avut mare grijă […]

Amurgul se lasă împins dincolo de orizont. Întunericul, puțin câte puțin, pune stăpânire peste tot. Ultimul zgomot al zilei dispare și el fără urmă. Stelele, una câte una, prind a clipi din ce în ce mai aproape. Încep să-mi aud proprii pași. Unu-doi, unu-doi. Cadența lor crapă liniștea din jur. Unde naiba merg? Habar n-am, […]

O ușă scârțâind se deschide spre apa din ligheanul de pământ, și văd cum se lasă scările din cer precum cele din elicopter în atac surpriză spre a descoperi până unde e voie să trăiești dacă te afli pe un vapor, într-o mașină, într-o căruță ce pare că merge fără să fie trasă de vreun […]

Kigo flori de prun vedeam flori de prun înflorind pe zăpada cernută pe drum. șoapte șoptește-mi de dor, când apune soarele, cu tâmpla de-un nor. Kiru rost alunec pe cuvânt o umbră fără soare, alegându-i gând. vers alerg vers necopt și mă îndoi sub iris ca un cap de pod.   zid străină mie, sfidând […]

E nuntă Între gresii şi printre fluturii care se desprind aiurea din noi roiuri policrome de fluturi care cândva la rădăcina gresiilor au fost fumurii făpturi lugubre pășesc spre altar ducând pe tăvi de argint mâinile noastre din cer coboară ca o penumbră mâna druidului care ne logodește.