CENACLU

Am uitat sub jurământ muntele că mi-e hotar și l-am părăsit fugar să n-ajung din pustnic sfânt,     Am uitat ce-n trup descânt rănilor să n-am durere gândul însuși că-i părere îmbrăcată-ntr-un cuvânt,     Am uitat deznodământ tot ce patimă contrar poezia când din har se întoarce pe pământ.

Sărutul – metafora-oglindă a unor buze ce și-au regăsit simetria vie a cărnii. § Coapsele tale – două versuri cu rimă, scrise cu patimă de anonim, de mâna măiastră a naturii. § Dincolo de cortina putrezită a frunzelor moarte fac dragoste cu pământul. Se va așterne și peste noi blestemul alb al neputinței de-a naște. […]

Strigătul se sparge în declarații mute, distanța e o adresă clandestină, mă rănește precum țurțurii căzuți în soartă. Rochia mai păstrează emoții condensate, nu le-ai ținut în palme, n-ai ocrotit așteptarea și tămăduirea tăcerilor albe… Oglinzile simplifică nevoia de tandrețe, tu și eu o altă formulă a moleculei din zori, așteptând aplauzele vindecării de noi, […]

Candoarea îmbrățișării tale mă copleșește neîncetat, Iar nimbul ce ne-nconjoară victorios pe amândoi pălește de la sine când mă privești cu sufletul semeț. Beatitudinea iubirii noastre oprește deodată timpul vulnerabil, Lăsându-ne să fim doar noi pe lumea asta, având cerul și strajă și stăpân. Singurătățile, îmbătrânite prematur, stau prea sfios în umbra noastră, Așteptând, în […]

„Ești atât de singuratică”, mi-ai spus, iar eu zâmbit, flatată, ca o fostă obeză căreia i se spune că este prea slabă. Te-ai alarmat: „E grav? Spune-mi, ce ai?”, iar eu am zâmbit din nou, liniștitor de data asta, și te-am asigurat că sunt bine și că îți voi scrie de îndată ce mă vei […]

Pe cerul întunecat al Dubaiului nu am văzut Decât patru-cinci stele înconjurate de plafonul gros de nori Toate celelalte În straturi suprapuse de aur scânteind s-au strămutat Sub cochilia imensă de melc În Burj Al Arab ori Țâșnesc Mai sus mult mai sus de fântânile arteziene Fulgerând în joc de lumini În noapte Cel mai […]

scriu la ora 22 și 22 de minute în zodia fecioarei viața mea din secolul trecut e umbra sorții din secolul prezent sunt o foaie albă de hârtie modelată în formă de fluture de mâinile mamei m-a născut într-o zi de post mi-a stors pe buze lapte de aloe am plâns până când mi-a dat […]

Ca pe o poveste mă scriu cuvintele, în șiruri mă așază, în coloane, în chenare întrebare, cu plasma ce urcă sevă de adevăr și coboară trepte sclipind culori din sfere, din muzici întretăind orbitele inimii când încolțește lumina pe cerul din adânc. (din vol. „Arcuri de cuvinte”, 2022).

Filmul acesta l-am văzut și îl văd, imaginile sparg roua mișcărilor de păpuși mecanice, care cântă fals și dansează robotic asemenea oamenilor bolnavi de culori prelungite înainte spre vârfuri retezate. Pășești peste pragul interzis, toată viața interzis, îți lași palmele pe creștetul copilului ce plânge după trupul cald ca o scaldă a vieții. Vii în […]

Ploi pahare şi iubite vânturi moi posomorâte flori de câmp apuse-n brumă îngeri mirosind a humă vine despletita toamnă cu parfum de mare doamnă despuind ferestrele alungând nevestele între lungi dealuri de ceaţă în scăieţii fără viaţă dezvelind iubite blânde în tavernele plăpânde unde cad din stalactite vinuri vechi neîmblânzite şi-n firidele din stâncă se […]