Constanța PopescuConstanța Popescu
30.04.2022

Insomnii de aburit ochii

Strigătul se sparge în declarații mute, distanța e o adresă clandestină, mă rănește precum țurțurii căzuți în soartă. Rochia mai păstrează emoții condensate, nu le-ai ținut în palme, n-ai ocrotit așteptarea și tămăduirea tăcerilor albe… Oglinzile simplifică nevoia de tandrețe, tu și eu o altă formulă a moleculei din zori, așteptând aplauzele vindecării de noi, […]