Emanuela Bușoi 
Pe cerul întunecat al Dubaiului nu am văzut
Decât patru-cinci stele înconjurate de plafonul gros de nori
Toate celelalte
În straturi suprapuse de aur scânteind s-au strămutat
Sub cochilia imensă de melc
În Burj Al Arab ori
Țâșnesc
Mai sus mult mai sus de fântânile arteziene
Fulgerând în joc de lumini
În noapte
Cel mai înalt turn locuit de pe Terra
Burj Khalifa
Noul Turn Babel ridicat de mii de emigranți amestecând limbi diferite.
În mijlocul deșertului cu dune de nisip mereu în mișcare mâini agile
Au sădit în sculpturi rotitoare milioane de flori
Doamne cu păr unduind din zori pînă târziu în noapte
Plutesc peste trenul înflorit
Peste castele din poveștile lui Perrault
Peste capete de cai prieteni de-ai uriașului Gulliver
Peste șoimul deșertului
Copil al beduinilor
Cu gheare
Înfipte în umăr de turist fotografiat alături de tânărul arab cu mâna
Protejată de straturi de cârpe.
Undeva în mijlocul mării
O insulă artificială
Se ridică ca o protuberanță perfect rotunjită de un inel exterior
Langă orasul vechi al marinarilor
Pescuitori de perle în Golf
Având case din gips și din rocă de corali.
Imagini satelitare aduc în fața ochilor
Palme Island sub forma unui palmier ale cărui frunze uriașe sunt acoperite de clădiri în stil arab și de zone înverzite
Scăldate de tot atâtea golfuri cu turiști ce se plimbă în abra
(Bărci tradiționale din lemn).
Misterioase ruine pierdute ale Atlantidie acum mai bine de o mie de ani pe fund de mare
Se întrevăd din apartamente subterane
Situate la douăzeci de mii de leghe sub Golful Persic.
O coloană de lumină între lumi
Din sticlă
În culorile rogvaivului
Roșie și galbenă înspre soarele din golf
Albastră și verde spre adâncuri de mare
Se vrea etern fotografiată
În imagini de mare efect.
Atlantis
Un palat din o mie și una de nopți
Pare întruchiparea unui vis ori de câte ori cețuri matinale ori vesperale îl eliberează de a treia dimensiune.
Cețuri din deșert acoperă cu un strat opac și cețos zgârie-norii orașului și
În raze de soare
Toți par seducătoare miraje.
Nicio limită în acestă lume paralelă
Unde totul e o invitație la călătorie
Lux
Calm și
Voluptate.
Unde
Se agită stindardul pacifismului
În spații nesfârșite
De Expoziție
Universală.
De Ramadan
Cercuri concentrice se reînnoiesc iar și iar cu bărbați și femei în văluri albe ori negre
Albastre ori mov
În jurul cubului negru bloc nemișcat iar
Pe ecrane din apartamente de șapte stele
În Burj Khalifa
În Emirates Palace
Crucișătorul Maskva se scufundă încet și sigur
Nu departe de Sevastopol în undele reci ale Mării Negre.
//
Journal de voyage
Dans le ciel sombre de Dubaï je n’ai vu
Que quatre-cinq étoiles entourées du plafond épais de nuages
Toutes les autres
En couches superposées d’or étincelant ont été transférés
Sous la coquille immense de colimaçon
En Burj Al Arabe ou
Elles foncent
Plus haut beaucoup plus haut que les puits artésiens
Flashant en jeux de lumière
Pendant la nuit
La Burj Khalifa
La Tour de Babel érigée par pas mal d’immigrées mélangeant des langues différentes
La plus haute tour habitée de la Terre
Au milieu du désert aux dunes de sable toujours en mouvement des mains agiles
Ont planté dans des sculptures tournoyantes des millions de fleurs
Des dames aux cheveux ondoyant depuis les aubes jusque tard dans la nuit
Flottent par-dessus le train fleuri
Par-dessus les châteaux des contes de fée de Perrault
Par-dessus les têtes de chevaux amis du géant Gulliver
Par-dessus le faucon du désert
L’enfant des bédouins
Avec des griffes
Enfoncés dans l’épaule du touriste pris en photo par le jeune arabe à la main
Protégée dans des couches de chiffon.
Quelque part au milieu de la mer
Une île artificielle
S’élève comme une protubérance parfaitement arrondie par un anneau extérieur
Tout près de la vieille ville des marins
Pêcheurs de perles dans le Golfe
Qui habitent des maisons en gypse et en coraux.
Des images satellites portent devant les yeux
Palme Island sous la forme d’un palmier géant dont les feuilles sont couvertes de bâtiments en style arabe et de zones verdoyantes
Bercées par des golfes avec des touristes se promènent en abra
(des bateaux traditionnels en bois).
Des ruines mystérieuses de l’Atlantide perdus il y a plus de mille ans au fond de la mer
S’entrevoient depuis les appartements souterrains
Situés à vingt mille lieues sous le Golfe Persique.
Une colonne de lumière en verre
Dans les couleurs du, prisme
Rouge et jaune en direction du soleil du golfe
Bleu et vert vers les profondeurs de la mer
Se veut éternellement photographiée
En images d’un grand effet.
Atlantis
Un palais de mille et une nuits
Paraît l’incarnation d’un rêve, toutes les fois que les nuages matinaux ou vespéraux le libère de la troisième dimension
Des brumes du désert couvrent d’une couche opaque et vaporeuse les gratte-ciels de la ville et
Sous les rayons de soleil
Tous semblent des mirages séducteurs.
Aucune limite dans ce monde parallèle
Où tout est une invitation au voyage
Luxe
Calme et
Volupté
Où
On brandit l’étendard du pacifisme
Dans les espaces interminables
d’Exposition
Universelle.
Pendant le Ramadan
Des cercles concentriques se renouvellent avec des hommes et femmes en voiles blanches ou noires
Bleues ou mauves
Autour du cube noir un bloc immobile et
Sur les écrans des appartements sept étoiles
En Burj Khalifa
En Emirates Palace
Le Cuirassé Moscou
Coule lentement et sûrement
Pas loin de Sévastopol dans les ondes froides de la Mer Noire.
