CENACLU

În țara cu parfum de brad, cu stânci spălate de izvor, Privighetoare peste timp, cânt între dealuri vechiul dor, Al inimii, altar de crini, scăldate-n doina liturghiei, Mă înveșmânt în ia verii, prinos de roșu poeziei, Ce-mi pune-n suflet România, un neam trecut prin foc și ape, Și cos cu gându-nfloritura, iau cerul în priviri […]

Se surpă lumina și iese din prezent. Torentul istoriei se prăvălește peste capetele pătrate. Chipurile cioplite ce fac umbră pământului se dezintegrează treptat. Incertitudinea lui unu cutremură altarul clipei. În catedrala sufocantă a materiei aerul e încărcat de înjurături. Restul e poezie…..

Vedeam turnul, eram cu toții la cules de stele, sângele meu curgea printre ele, ceață colorată, spărgea sâmburii dorinței de a ajunge, desfăcând lumina ca pe niște ramuri dese de pe fața ta, văl de pânză înghețată. Drumul ne lovea, extenuarea și ritmul ieșau din noi petale albastre și raze; dor subțire, suliță în gol […]

Străzile au obosit să ne îmbrățișeze pașii, îi ascund într-o mantie veche, praf și stele, în proporții diferite, fiecăruia după tăceri și tristeți. Poveștile circulă singure, eroii au plecat înainte, doar oasele noaste bătrâne se mai așază la drum și sub fiecare amprentă plantează amintiri. Bărbaților le plac urmele calde, îmbujorându-le privirea, ca niște copii […]

Odihnește-ți inima suflet obosit… Pentru atâta râvnă cred că ai ostenit… Te grăbești prea mult înspre asfințit… Rogu-te mai prinde iar un răsărit… Prinde o lumină, prinde o veghere… Peste chipul tău vânt de mângâiere… Prinde un Cuvânt de la Domnul Sfânt… Fii în ascultare pe acest pământ.

pleacă de la mine i-am spus sunt pământ în care mulţi vânători încercaţi şi-au pierdut săgeţile uite îţi spun când vei vedea de departe fuga căprioarei şi ascunzişul păsării mai întreabă o dată înainte de a-ţi întinde sforile el nu asculta de gândul meu îşi prinse liniştit două aripi de umerii însemnaţi cu lemn roşu […]

La ce-i bun un profesor întrebare fără de răspuns la ce-i bun un profesor râd izbucnind în plâns Întrebare fără de răspuns ori bătaie de joc pe față în bancă soarele-i ascuns doar proștii azi mai învață Sau bătaie de joc pe față la ce-i bun un profesor moarte domnilor pe viață la ce-i bun […]

Mă sprijin de îmbrățișarea ta Ca pasărea de aer. Nu-ndrăznesc să te inspir, nici să te calc. Suspendată între nestâlpenia ta și invazia turcoaz din mine. Inconsistentă ca sprijinirea mea Învăț să te respir…

fragmente roz pe uvertura unghiilor miraje slobozite pe blugii rupți perfuzie verde peste tot în oaza timpului meu suit pe vid hieroglifele sunt aruncate la întâmplare coaja unui cuvânt mă arde ordinea mea cronologică e surdă uitările se dezgolesc și împrăștie haos dorința face zgomot compusă din resturile Carului Mare sensurile naufragiază diferit sunt plină […]

Am jucat mereu rolul secund în penumbra ștearsă din decor printre neînsemne fals actor măștile de mine când m-ascund, Cercului respins nicicum rotund razele prin colțuri le măsor în răstimp părelnic temător urmelor că nu mai corespund, Mă prefac oricât rămas de scund scena că m-acceptă trecător ceilalți printre ei să mă strecor când tăcerii […]