CENACLU

Plânse toamne vechi tezaur de monezi cu regi desculţi brume-n chip de blănuri scumpe sub luceferii cărunţi foşnet de rugini şi patimi bani mărunţi căzuţi din aştri cerul ca o mască tristă scuturând doi ochi albaştri timpul-vin fierbe mai roşu an de an mai aspru pare iar în zilele seduse soarele-apus răsare colo-n scorbura tăcerii […]

Toate trecerile acestea prin timp și spații diferite, datorate unei sensibilități aparte, desigur, dublată de o forță imaginativă specială, aceea de a trăi experiențe aievea, pornind de la o fărâmă de adevăr, i se păreau Monei peste puterile ei fizice și psihice a le gestiona, deși realiza că sunt capacități speciale și din ce în […]

Mi-e silă de trupul meu arbore uscat și fulgerat din care cresc crengi carbonizate. Urăsc sângele meu, duh secat, prin care curg fluide schelete de femeie. Bezmetice trenuri de gânduri deraiază prin triajul provincial al cărnii. Semaforul divin indică verde garnitura lumii rătăcește de două milenii. S-a spulberat harul în atâtea idei ejaculate de eternul […]

Am făcut duminici, camerelor sufletului, biserici mici, cu candele arzând, lacrimilor de la ziuă, pentru fiecare bucurie reverberată, închinăciune, începuturilor. Pașii mici pe lespedea tăcerilor, să nu tulbur gânduri tainice, ca să pot desena povești, despre noi, chiar dacă m-ar costa toate cuvintele arhivate. Toate au rost și plată… Fiecare surâs, îmbrățișare, se contorizează în […]

Prin pădurile multiple aud tropote de cai Mereu în căutare sunt cavalerii Mesei Rotunde Superbii cavaleri ai regelui Arthur. Pe lespezi vechi de catedrală Îngenunchiați credinţă veşnică murmură cu buze stinse Domnului de sus și Fără vreo răsplată Caută Verdele cristal oriental Sfântul Graal Suprema lumină divină. Și bombele care rad totul și marile incendii […]

Această lacrimă, cu pleoape îngeruite de un secol, purtând pe piept decoraţiile de rigoare, este tatăl meu… Această lacrimă, căzută dintr-un geamantan cenuşiu, împachetat în grabă, într-o limbă străină, este mama mea… Aceste lacrimi, strigând printre fisurile istoriei, dându-şi întâlnire în miezul de fier al patriei, sunt bunicii mei… Această lacrimă, cu dealuri veline şi […]

Alunec din mine în mine și-i adun laolaltă: cumintele și necumintele, cel bolnav cu cel sănătos, sociabilul și singuraticul, cel profund lângă cel superficial, iubitorul și falsul, creștin și eretic… Vin la judecată toți. o judecată în care vinovatul îl osândește pe judecător. *** Pendulez viclean între mine și mine, înnădind dibaci mreaja. Mreaja de […]

Dezbrăcată e privirea agățată ploii, azi, mai nou, după ce din soare, și-a cules ecou. Nu-i e greu să fie vulnerabilă copilă, pătrunzând esențe, ca o apostilă. Și-a descris o nouă zare-n-rezonabil stil, chiar dacă risca un public ostil. Tocmai pentru ochii oglindiți în ea, conturând origini potențate-n stea. Cam se cam plimba pe stradă, […]

Am trecut pe la fântâna de la răscrucea de drumuri, cumpăna ei cu două direcții, de apă și cer, de gol noroi uscat și de aer, doar constantă greutatea trupului meu; se află la capătul egal cu celălalt cu două direcții. Jocul fascinant de urcat și coborât, fără să știi dacă izvorul pe care-l știai […]

ești într-o întoarcere a timpului în vechiul orizont gândul se ondulează între pietre și nori se întâmplă ca locul pornirii să aibă memorie cerul albastru să existe liniștea să atârne-n aer ard în culoarea sângelui distilând la întâmplare un ochi o geană un pas prin întunericul alb harta țâșnită din oase e alta mai multe […]