George Vigdorovits Mi-e silă de trupul meu
arbore uscat și fulgerat
din care cresc crengi carbonizate.
Urăsc sângele meu, duh secat,
prin care curg fluide schelete de femeie.
Bezmetice trenuri de gânduri
deraiază prin triajul provincial al cărnii.
Semaforul divin indică verde
garnitura lumii rătăcește de două milenii.
S-a spulberat harul
în atâtea idei ejaculate
de eternul onanist,
ce n-a reușit să fecundeze
nici cerul, nici pământul…
De două mii de ani încoace
îngerii fac naveta de pomană.
Trenul mântuirii n-a sosit încă
la Ierusalim….
