Gabriela Pachia

Atoateîmpărţitorule, flămânzi mai sunt oamenii veacului! Au mâncat — vertebră cu vertebră — coloana infinirii, cu tot cu pietriş de Jiu, statuetele de Cucuteni, cu străchini şi romburi, cu [...]

Nu mai încingem chefuri — organigrama ţesălată nu mai permite dezlânări, destrăbălări, desinenţe, desţeleniri… Strămoşii ne apostrofează — semn că n-am fost înţelepţi — , îşi întorc [...]

Dinţate acoperişuri ţintesc prăzile celeste, loc pentru palat de cleştar nu mai este, hornuri ultrapolemice sfâşie sere de raiuri în tieffel, lâncede adunări admiră rozaliu Arnold Ziffel… [...]

Semănăm vânt şi culegem furtună. Ne-oglindim zâmbetul hâd în cioburi de lună,   Scuipăm pe-oseminte gumă de mestecat, Ne pierdem în sufixe greu de-analizat.   Cu-o consoană smulgem [...]

Cu greu s-au înnodat firele, dezlânatele, că zbârnâie tăişuri peste neamuri, platele…   Nici nu s-au dat mugurii tăi încrezuţi în stambă că labirintul se-ntomnează mai sus de [...]

Orice zi lăsată de Dumnezeu rămâne nevindecată… Cavernele burgului expectorează, raiá necrozată, zidurile-s oarbe, timpu-i chircit sub roşii peruci de castan, chipul stă-n umbră, sufletul [...]

Lăcrămioare-n schit de soare, consolare Cu narcise, grav zăvorâte-n pahare, Liliac pentru cârtitoare văzduhuri, Tămâioare unde se înalţă duhuri… N-ai tu bănuţi pentru drăguţul Berbecel, [...]

…Nu ştiam că-mi eşti caritabilă vecină, amfetamină, lamentină şi oxitocină!   Plumbuim acelaşi drum spre vistierii şi înapoi, avem alergii de bun augur, dar cui îi pasă de ciocoi? [...]

Un cântec îşi alină singurǎtatea La capătul curcubeului :   Franjurii cerului sfâşiat în patru, Rana sfertului şchiopătând de-a latul, Laşitatea leului după clipa de junglă, Frica brizei [...]

Se umezesc ochii iernilor la tăierea epopeilor… Stele sedentare ne tâlcuiesc grilajele trecutului : sinuzitele secolelor de rumeguş, pactul cu noroiul, hipercapnia scufundărilor în finit, [...]