Gabriela Pachia

Lupt ca un copac, înfrunt pale de vânt vorace, lin — moderat — în rafale… O, ce bicepşi lucioşi are competiţia… ! Ce stambă înflorată ţese cosmopolitismul… ! Câte diplome [...]

Hai, iute cotropeşte-mă, zi elefantină, îmbăiază-mă într-un crescendo de lumină, ca să fiu, în ora cea mai deluroasă, ca un lan de levănţică zâmbind sub coasă!   Aleargă-mă, labirintule fără [...]

Să trecem la depănat caste amintiri ! — Dă busuiocul mai tare, invită larii la comemorare ! — Avar, firul vieţii nu-ngăduie prelungiri…   Semănai grozav de mult cu iubitul meu ! S-a [...]

Fu iarnă sticloasă. Năruiri. Zgribuliri în sine. Alburnă tânjire după-mpunsături de-albine. Am cuvântat grav din mied, am alergat cârduri de antropologice verităţi, numite − clasic − gânduri, [...]

− Nu există viaţă făr’-un dram de iubire! − spunea crizantema-n festival, ieşindu-şi din fire. − Ce pluviale sunt bucuriile toate! − Ce fade sunt sentimentele degresate! − Printează-ţi iubirea! [...]

Vitraliul înflăcărat amână ridicarea vălurilor – mi-e secolul tivit cu geriatrice eufrosine şi bucuriile-s încifrate în toartele carafelor… Fac pixului hatârul şi construiesc cetate-n mine [...]

Stimată Doamnă Spandex-Sacralitate, ţi s-au luat virtualele melocarate toate, te-au aliat cu mnemospaima, cu gărgăriţele, cu logofaima, cu-aţipirea sferică, bolnavă de mimeticită − căpşunărie [...]

Poeţi deconspiraţi de tandre peruzele − poeţi cu gingivită, reumatism, atele, poeţi vânduţi de sărbători drept chilipir pe tarabe purtând mai abitir al plasticului gir − atârnă florale steme [...]