Gabriela Pachia
06.10.2023
Claustrofobice
Gerul şi mirajele ne înlănţuie deopotrivă… Paradisul îşi caută locuinţă cu chirie, răsăritul aruncă viaţa în gheaţa vizoarelor, Soarele are vacanţă intersemestrială, visările se lovesc de [...]
21.07.2023
Agrofilă
Aleargă satele tihnite, îngropate în viţă-de-vie, găleţile de plastic şiret, poroabele nimănui, pensiunile lătăreţe lângă mori cu stafii, traiul dantelat fugărit de sudălmile ereditare, galbenul [...]
06.04.2023
Cu fir de calomfir
Acolo-n împăturirea văii de ursit mir, în patachírul unde s-a deschis, suprem, cartea, la panighír mai trebuia-nnodat un aspru fir din epopeea golumbilor jertfiţi şi moartea lămâiței ― vieţii [...]
05.10.2022
Brâncet
Ne-au dat trenele zilei şi abajururile nopţii brâncet, imunitatea planetară ne-a readus burlescul scâncet… Dispepsiile vremii în stoguri încă mai adună strâmbe poieni, clarvăzătoare [...]
25.07.2022
Depavare
Floare de nisip frumoasă, îmbrezată, cândva anagramai marginile lumii, fluturii cu umeri goi, pe hududoi… Se îndesesc despărţirile de matcă, deghizările, atrofierile, seminţele [...]
25.05.2022
Lacătele nemuririi
Această lacrimă, cu pleoape îngeruite de un secol, purtând pe piept decoraţiile de rigoare, este tatăl meu… Această lacrimă, căzută dintr-un geamantan cenuşiu, împachetat în grabă, într-o [...]
02.04.2022
Autoportret
Sunt ultimul mesteacăn cu coaja albă şi netedă din parcul invadat de arbuşti. Oamenii mă văd de la depărtare. Contrastez evident cu verdele ierbii, cu galbenul taximetrelor, cu pietonii [...]
09.03.2022
Mai mult decât reali
Salut, prietenii mei virtuali ! Ce greu vorbesc când doare… ! Stă gândul în piept şi-apasă potirul. Frescologii au învăţat tainele politeţii-fără-fir şi se feresc să îşi trăiască [...]
21.01.2022
Algometru
Ce miros înţepător emană realul dinspre mare, când algele discordante putrezesc răbdătoare, – legănare spre stânga, legănare spre dreapta –, iar aricii-de-mare agită lanternele-lui-Aristotel, [...]
16.12.2021
Mai rămâi?
Zumzetul pleacă, lacătele rămân… Pleoapele coboară în adâncul luminii Un vraf zoios, un pendul geros… Decolorarea avansează în albume Pe când şchiopătăm spre tristeţe, Se destramă [...]
