Gabriela Pachia

Orice zi lăsată de Dumnezeu rămâne nevindecată… Cavernele burgului expectorează, raiá necrozată, zidurile-s oarbe, timpu-i chircit sub roşii peruci de castan, chipul stă-n umbră, sufletul [...]

Lăcrămioare-n schit de soare, consolare Cu narcise, grav zăvorâte-n pahare, Liliac pentru cârtitoare văzduhuri, Tămâioare unde se înalţă duhuri… N-ai tu bănuţi pentru drăguţul Berbecel, [...]

…Nu ştiam că-mi eşti caritabilă vecină, amfetamină, lamentină şi oxitocină!   Plumbuim acelaşi drum spre vistierii şi înapoi, avem alergii de bun augur, dar cui îi pasă de ciocoi? [...]

Un cântec îşi alină singurǎtatea La capătul curcubeului :   Franjurii cerului sfâşiat în patru, Rana sfertului şchiopătând de-a latul, Laşitatea leului după clipa de junglă, Frica brizei [...]

Se umezesc ochii iernilor la tăierea epopeilor… Stele sedentare ne tâlcuiesc grilajele trecutului : sinuzitele secolelor de rumeguş, pactul cu noroiul, hipercapnia scufundărilor în finit, [...]

Duduie maşina de reciclat singurătatea istoriei… Timpul putrezeşte, încolţit de răscruci şi vectorii gloriei… Încâlcit, trecutul sacru se plimbă plâns pe Calea Victoriei…   [...]

Am adus pe lume un poem şomer să fie vremii bandurist becher… Revistele verii sunt bântuite de cervicide, de nonogloţi cu abajururi cerebroide… Puieţi de rampantă chiverniseală în [...]

Se goleşte lumea de trainice-nceputuri, ştim tot şi toate, avem numai trecuturi… Ne-am stilat topica, trofic ne-am desăvârşit, taraful vântului premeditat ne-a pustiit… Aniversăm o [...]

Dintr-un brambur-lujer verde-albastru-nchis fără permis, nu se naşte irizatul paradis. Se străduieşte iedera… Teoretic vorbind, nu doare! Asemenea sugrum-spiralelor căţărătoare, se uită-n [...]

Treci imediat la locul tău din standardizare! Furişândele agrişe îţi sunt predestinate. Cărturare, — greu încercată fiinţă de publice formulare — Zi, care ispită biblioclastă-i mai mare? Care? A. [...]