CENACLU

Nimeni nu se naște singur: întotdeauna, Dumnezeu este prin preajmă. Nu să observe, ci să ajute. Cum știe El mai bine! (Clopotul bisericii pune liniștea între ghilimele. Îngerii circulă fără niciun fel de restricție ontologică. La fel, poeții și femeile frumoase… Până într-o dimineață când, ce să vezi?, au stat față-n față chiar Poetul și […]

Scrutez orizontul cu ochi de condor adulmecând sfârșitul ploi tainice simt în sufletu-mi păgân sunt ploile timpului care-mi adaugă plumb în fiecare cărămidă a trupului   Pe metereze cucuvele de jar se adună luna blid ciobit le arată drumul spre mine și le așază ca o diademă pe fruntea-mi   Răvășită de plecări pana mea […]

Liberă! Să fiu eu însămi, Am nevoie de timp, Am dreptul să greșesc.   Întind mâna Când sunt singură în mulțime, Când tăcerea devine prea gălăgioasă, Mă prăbușesc pe vreun covor… Chiar dacă nu te voi uita niciodată, dragule Seara asta e despre mine! E trist, știu, dar e colorat… Amintirea mă sprijină până la […]

Dacă dintr-o dată Aș avea aripi N-aș ști Dacă să mă-‘nalț Sau să scobor din cer Pământul mi-ar părea prea departe Cerul Un infinit de leghe-n sus Aș sta atârnată la mijloc Așteptând O risipă de aripi aș fi (gândul 1) * Pe lângă mine Se trece lumea Și eu stau Și mă uit Fără […]

Morții noștri tac cuminți în vacarmul macilor roșii. Vântul rănit, însângerat, șuieră năuc, rătăcind printre zidurile de flori ale catedralei uitării. Îmbrățișați, facem cruce cu pământul. Poate astfel, uniți cu mâinile împreunate, vom împinge deoparte marginea otrăvită a acestei lumi bolnave. Sfințenia crește în noi, rece. Vom fi eflorescențe ale propriului timp, încolțite în nebunia […]

Unde-s Doamne cavalerii ninsorilor de altădată ultima păpușă de zăpadă-i activată de proximul țurțure de gheață identitatea anotimpului pare pierdută pentru totdeauna ecoul viitorului nu mai trezește pe nimeni și eu am buzunarele burdușite de morminte când iată că soarele apune ca un chiștoc de țigară alo e cineva acasă din călimară se înalță luna […]