CENACLU

Deasupra noastră bolta ca un fagure din hornuri fumegătoare stelele nu se mai văd doar steaua noastră pe care o locuim cu vise de iubire se zbate după orizonturi încercând să împrăştie funinginea lăsată de locomotivele timpului luna devenise semilună refugiată într-o semilume de umbre doar ochii noştri ciopliţi în iubire ca nişte entităţi fotonice […]

Pentru că nu îmi plăceau drumurile care musteau de urme le ocoleam pe toate legându-mă la ochi în semn de răzvrătire Îmi este frig nu recunosc orizontul prin ușa căruia îmi spui că ar trebui să mă întorc fiind de parcă ai fi acoperit-o tu cu un râu ars deși te aud cerându-mi să mă […]

Eram verde pe dedesubt,  era verde pe dinafară, cuvintele șiroiau despicându-mă,  să izvorăsc însorită, să urc în inima, scară. Îl ascultam cu sufletul deschis ca o cupă ce își primește primenirea, Îi sorbeam cu mine însămi ivirea. Îl ascultam și parfumul se răspândea prin celulele îmbătate de povești. Cuvintele îmi deschideau porțile,  se descătușau rândunicile […]

Iad pavat cu veleități suflete de circumstanță astăzi ca și-n alte dăți român dintr-o Franță Suflete de circumstanță că-i femeie că-i bărbat te reduc de la distanță doar prin prisma unui pat De-i femeie de-i bărbat astăzi ca și-n alte dăți port în suflet al meu sat iad pavat cu veleități Suflet de circumstanță mă […]

În unghiurile morții sunt rătăciri albastre Și-n primul semn de viață e, încă, gust de humă, Durere colorată… Și timpul se consumă Prea repede în noapte, când numele sihastre   Ne spun povestea vieții. O linie, o sumă A clipelor trecute prin spiritele voastre. Uitările de sine mai poposesc în astre Și căutăm trecutul, crezând că […]

Când intru în librărie Mă ia cu friguri e un chin Lumini și umbre în bălmăjeală Un pap cleios mă suge mă înghite Precum o mlaștină fetidă Pământul stă în loc la rugul lui Copernic Și râde-n hohot În timp ce soarele  bezmetic Se învârte în jurul lui Lui Newton nu-i cade-n cap un măr Ci […]

Ana intră la duș Acolo sub șuvoiul de apă începe să se desfacă în părțile componente Jumătățile ei se așază cuminți pe marginea căzii Dezbaterea moștenirii ancestrale poate începe Jumătatea apărării și jumătatea acuzării vorbesc în același timp așa că din bolboroseala lor nu se înțelege dacă ana e vinovată sau nevinovată Sunt gata să […]

Toamna a obosit să privească tristețea din noi. Își smulge frunzele, Își cheamă vântul, Le varsă pe o potecă Și ne privește sfârșirea Într-o lume ce-și caută o șansă Ce strigă din noi.

Și-a desenat în palmă palma ta să i se pară că o ții de mână chiar și atunci când n-o să mai rămână din anotimpul vostru decât ea. Ți-a spus „mi-e dor”, tu nu i-ai spus nimic – atunci a început o toamnă mare și frunzele s-au scuturat de soare și s-a făcut pământul foarte […]

Şi glasul vârstei mă cheamă, de la joaca utreniei la vecernia maturității, precum glasul mamei sugrumat de norii presimțirii. Cel puțin voi uita să mai cresc, o vreme, cel mult îmi voi aduce aminte că am făcut-o doar atunci când copilul din mine s-a plâns cum odihneşte vulcani nechibzuiți în sângele crud. Apoi voi fi […]