CENACLU

Dormea un mânz la marginea pădurii și se visa păscând o primăvară, nu-i hoinăreau prin somn spaime de seară, nici lupi, nici presimțirile securii. În ochii adormiți era amiază, el mirosea trifoi în iarba crudă, o mai striga pe mama, să-l audă, și mama-l învăța cum se nechează. În jurul lui se zbenguiau gângănii și […]

Puține aduceri aminte, trecutul e un bibliotecar zgârcit, așa că nu poți lua nimic acasă, nici măcar citate din tine.   Am furat odată romanul unei iubiri întâmplată de prea crud ce eram, și m-a prins cu el când încercam să-l dăruiesc doamnei X, o femeie cu care alături, viața ne-ar pierde grija răspântiilor:   […]

Inimă te țin captivă Sub a coastelor zăbrele Și legată de vertebre Ca Ulise de catarg Altfel ale tale palpitații Te vor duce cine știe unde-n larg Fâlfâind dusă de vise Către țara Lesodag Unde pruncii țin dispute  În arene de halva Filozofii balerine Piruete fac pe lac Einstein cu Don Quijote  La un șah […]

Sunt peste un milion de momente în viața unui om când se simte trădat de propria simțire, devenind o dezamăgire absolută și irevocabilă pentru cei din jur. Sunt oameni care oricât se străduiesc să facă lucrurile să meargă nu le iese, pur și simplu. Neputința este cea mai nefastă formă de trăire umană din toate […]

Te-aștept cu-ntregul meu august, rosti din vârful literelor alfabetul în visare. Te am în suflet ca pe-o sărutare din care-nfloresc magnolii, cete. Mi-ești vară, scriu cu sufletul chemare în cartea neasemuită a vieții. Înmugurite, florile sunt bete. Își lasă dâra de parfum, ușor: privirile hulpave de trăire. Nu-s eunuc. Fierbinte, scriu poemul ochilor însuflețiți de […]

Păpușa cu ochii de sticlă în casa cu suflete mute Privește aceleași decoruri ascunse în timpuri ce uită O filă desprinsă din viața ce parcă a fost plăsmuită. Nimicul rămâne în urmă, doar goluri ce vin să strămute   Durerea în palma tăcerii, doar lacrimi acum mai recită Vitrina cu vise purtate și umbre demult […]

Un volum de poezii ți-am scris. Versurile nu le-am numărat. Nici cuvintele, Nici silabele, Nici literele, Nici sentimentele, Aproape nimic nu te-a atins cu adevărat… Mai puține n-am putut să scriu. Mai multe aș putea, Ce rost ar mai avea? Rătăcită m-ai lăsat prin păduri, lacuri și poteci. Te răsari, te apui Aproape ca un […]

Am scris pe un pergament furat din marsupiul unui cangur UITARE am aruncat pergamentul în flăcări dar dragonul de foc l-a strâns cu dragoste la piept iar acesta s-a transformat într-un stol de nevăstuici zburătoare acvila întunericului le-a ucis una câte una lăsând doar o mică bucată de piele inscripţionată cu gânduri tivită cu briliante […]

A pogorât îngerul pe catedrala speranței dăltuită în piatra topită a acestei veri incendiate. Îți sărut aripile deschise între care zace fericirea răstignită. Orbit de albul clipei depline, bâjbâi prin paradis cu pașaportul meu temporar de zilier al veșniciei. Aștept supus taina întrupării în visul-tău-trup, trup de vis… *** Închidem cercul nopții. Trupurile noastre arcuri […]

M-am tolănit pe iarba cea rece și umedă de noi. m-am aruncat în brațele naturii, ca să-mi ofere tăcerea-i. Nu-mi trebuie nimic, decât a sa pulbere de aur, de răcoare, de veselie, pe câmpul înverzit și plin de viață renăscută…   mă văzui pe culmea dealului din satul meu, pierdut în cumințenia-i și pomi-mi arătau […]