Dumitru Sârghie
23.07.2024
Vecina
Îmi trimit poemul spre lumină, De-i primit, se-ntoarce îndărăt, Arde, precum raza celestină – Și-i mai alb ca albul de omăt… Îmi trimit poemul spre lumină, Ah, departe, mai departe, [...]
01.07.2024
Poem cu pielea fină
Elogiind preatârziul din mine, Preadevremele îl port la rever, Scriu un vers, retractez și, în fine, Fredonez, înspinat, Lerui-Ler… Instrumentez pețiolu-n stamină – În decor insolent [...]
30.05.2024
Târziul e prea devreme
Târziul e prea devreme, Absolutu-i relativ, Cu sau fără de motiv, Viața joacă la extreme. Viitorul țării geme, Tot ce-i nou e primitiv, Târziul e prea devreme, Nimic nu-i definitiv. Temele devin [...]
07.05.2020
Poezie de-o luminozitate maximă
În agitația aceasta oarbă a vieții, poezia Cameliei Florescu este de-o luminozitate maximă. Versurile Cameliei Florescu nu sunt o chestiune de conținut, ci una de intensitate și duh metafizic… O [...]
04.02.2017
Un înger verzui
!am aprins toate focurile, ca să-ți incendiez trupul, împlinitor, ți-am înălțat toate dovezile mele de iubire, frânturi de melodii culese din inimă ți-am fredonat, iubito! !am trăit [...]
24.11.2016
Aruncă frâiele conștiinței, domnișoară!
!eşti câtă vreme nu simţi că eşti, domnişoară… doar atunci ţi se deschid toate aurorele vieţii, doar atunci poţi seca marea cu sânii şi cu gândul, doar atunci poţi supune Neantul până la [...]
31.07.2016
Recviem…
!era o seară magică, atunci când l-a găsit nemişcat, într-o seră de flori… părea că este victima unei explozii florale, culorile, aromele şi nuanţele lumii dorind să iasă din captivitate! [...]
28.06.2016
Încurc lumea…
– Ce faci, Mamă?, o întreb, în momentul în care ea mă așteaptă, pe cărarea casei natale durate din lut… – Încurc Lumea, mamă, încurc Lumea, îmi răspunde ea, des mărginindu-se de asfințitu-i [...]
20.06.2016
E ca și când….
E ca şi când, în preajma ta, uluitoarea floare de cireş se-nclină, fără să dea greş, spre ochii tăi de peruzea. E ca şi când ţi-ar arăta cărarea înspre nemurire, în ziua de Bunavestire şi-aroma [...]
11.06.2016
Ce e amarul?
Mă-ntreb, adeseori, ce e amarul, care-mi inundă sufletul încins, acolo unde mai mocneşte jarul unui incendiu de demult nestins. Şi dat mi-a fost să mă aplec de sete, lângă fântâni de rouă [...]
