Radu Matei Todoran
28.06.2024

Vis de pietre scumpe

Prin fereastră chipul ei de înger
părea plâns
pe un perete mâncat de ruină
stăteau orologii vechi
ce așteptau să se scurgă în uitare
liliacul cu flori de taffeite
își apleca mlădițele spre chipul ei
oștenii galbeni de șofran
îmi făceau semne să tac
pe umerii mei se învârteau două izvoare
din jad moale viu

 

Din neant însă
de dincolo de zidurile de ametist ale cetății
o rază caldă ca un surâs de zeiță
mă împingea către fereastra plânsă
iar dintre coloanele de alabastru
un druid în mătase Charmeuse
îmi arăta pe o veche hartă
drumul șerpuit
spre inima ei.