Iulia DragomirIulia Dragomir
06.06.2024

Echilibru

Îi străluceau ochii, mă zărise aproape

și o bucurie mută, exuberantă, 

se proțăpi în zâmbetul larg, 

gata de cuprins între cuvinte povestea neamului,

marinar, la catarg.

Privea împrejur și totuși, 

îmi zărea inima curată,

o decojea de imagini 

să îi guste miezul, o vedea sărutată,

o cuprindea în clipa rotundă de glas.

Știam că în tot ce privea,

mă vedea surâzând, un izvor, un popas.

Îmi străluceau ochii, 

îi cuprindeam ca într-o biserică, 

rugăciunea pentru saltul în priviri.

În strălucire, între bucurii și tristeți mute, 

se așezase-n pe jilțul de cuvinte să se asculte, 

ducând în palme roadele de suflet vii.

În alergare neîntreruptă, 

dorul de pace se ivi.