Îi străluceau ochii, mă zărise aproape
și o bucurie mută, exuberantă,
se proțăpi în zâmbetul larg,
gata de cuprins între cuvinte povestea neamului,
marinar, la catarg.
Privea împrejur și totuși,
îmi zărea inima curată,
o decojea de imagini
să îi guste miezul, o vedea sărutată,
o cuprindea în clipa rotundă de glas.
Știam că în tot ce privea,
mă vedea surâzând, un izvor, un popas.
Îmi străluceau ochii,
îi cuprindeam ca într-o biserică,
rugăciunea pentru saltul în priviri.
În strălucire, între bucurii și tristeți mute,
se așezase-n pe jilțul de cuvinte să se asculte,
ducând în palme roadele de suflet vii.
În alergare neîntreruptă,
dorul de pace se ivi.