CENACLU

Nouă cu nouă, cu nouă Picături de ploaie, Pe coperta unei cărți vechi cu povești; Unu cu unu și cu “ A fost odată” O dimineață din care Tu, Raiul meu, mă privești.   Din pieptul meu, țipătul greu Crestează undeva, în eter, o nouă poveste. Nu, nu-i pun soare, detaliu banal, lumină ce arde […]

Nimeni nu se naște singur: întotdeauna, Dumnezeu este prin preajmă. Nu să observe, ci să ajute. Cum știe El mai bine! (Clopotul bisericii pune liniștea între ghilimele. Îngerii circulă fără niciun fel de restricție ontologică. La fel, poeții și femeile frumoase… Până într-o dimineață când, ce să vezi?, au stat față-n față chiar Poetul și […]

Scrutez orizontul cu ochi de condor adulmecând sfârșitul ploi tainice simt în sufletu-mi păgân sunt ploile timpului care-mi adaugă plumb în fiecare cărămidă a trupului   Pe metereze cucuvele de jar se adună luna blid ciobit le arată drumul spre mine și le așază ca o diademă pe fruntea-mi   Răvășită de plecări pana mea […]

O stea clipește complice Prin tremurate frunze de salcâm Raza coboară în al ocheanului ochi Nopți nedormite pline de vise Valul  șlepul miros de cereale Și sătui negustorii toți dorm Sub astru lumea e largă Cărți deschise sub lampă Reflector la rampă actorul Femei  redacții amfiteatre  Riscul evadarea îmbie Din a provinciei cochilie Departe prieteni […]

Note de verde pictate pe ramuri Și-acorduri de păsări în zbor colorat O lume renaște, pe cer a-nșirat Înaltul senin în pașii cei singuri.   Grădina s-alintă în vers inspirat Cu flori de cireș și aripi de fluturi Ploaia cu vise se-așează alături Iar hora de frunze firav a timbrat   Sărutul speranței cu foșnet […]

Liberă! Să fiu eu însămi, Am nevoie de timp, Am dreptul să greșesc.   Întind mâna Când sunt singură în mulțime, Când tăcerea devine prea gălăgioasă, Mă prăbușesc pe vreun covor… Chiar dacă nu te voi uita niciodată, dragule Seara asta e despre mine! E trist, știu, dar e colorat… Amintirea mă sprijină până la […]

Mă căutai printre rânduri și-mi șopteai printre ramuri: nu ai venit să mă vezi nu ai dat nici măcar un seen poveștii mele dar te văzusem nu mă-ntreba cum e important că te simțeam; hai recunoaște cineva te privea și, poate te-admira… Hai să recunoaștem chiar și prin tăcere, în taină ne-am ales, Ne-a ales…? […]

Dacă dintr-o dată Aș avea aripi N-aș ști Dacă să mă-‘nalț Sau să scobor din cer Pământul mi-ar părea prea departe Cerul Un infinit de leghe-n sus Aș sta atârnată la mijloc Așteptând O risipă de aripi aș fi (gândul 1) * Pe lângă mine Se trece lumea Și eu stau Și mă uit Fără […]

Morții noștri tac cuminți în vacarmul macilor roșii. Vântul rănit, însângerat, șuieră năuc, rătăcind printre zidurile de flori ale catedralei uitării. Îmbrățișați, facem cruce cu pământul. Poate astfel, uniți cu mâinile împreunate, vom împinge deoparte marginea otrăvită a acestei lumi bolnave. Sfințenia crește în noi, rece. Vom fi eflorescențe ale propriului timp, încolțite în nebunia […]

Unde-s Doamne cavalerii ninsorilor de altădată ultima păpușă de zăpadă-i activată de proximul țurțure de gheață identitatea anotimpului pare pierdută pentru totdeauna ecoul viitorului nu mai trezește pe nimeni și eu am buzunarele burdușite de morminte când iată că soarele apune ca un chiștoc de țigară alo e cineva acasă din călimară se înalță luna […]