CENACLU

Confuză mă-nec în valurile mării Ca o caracatiță mă cuprinde suferința… Și strânge tare, tare de tot A mea durere din spumele mării Și tot e real când ție nu-ți pasă De ceea ce simt și-nghit zi de zi Dar azi mă întorc la marea albastră Să mă-nece etern într-o materie din Cosmos!

Îmbracă-mă cu trupul tău cum luna-mbracă-n raze-o seară Și dă-mi sărutul tău blajin, te rog, nicicând să nu te-oprești. Atinge-mă cum fluturii ating în zbor sclipiri cerești Și plimbă-ți mâinile duios, gândindu-te că e chitară.   Pe buze toarnă-mi din amurg, apoi etern să le privești Din cântecul de pescăruș dă-mi aripi ce vor să […]

Sub fereastră flori de vişin oftând gândul mi se strecoară printre ele căutându-te doi grifoni îi arată drumul spre tine   Eşti înger sau eşti om   Statuia de bronz a leului înaripat de pe San Marco se destramă în fluturi roind în chip de aureolă în jurul trupului tău doi alchimişti de alabastru beau […]

Până și cerul vomită convulsiv peste sufletele chipate ale transumanilor serie. Sărmanii carantinați se zbat degeaba în noduri de rețea. Pe canalele admise cu voie de la poliție postumanii ciripesc între ei. Resetarea gândirii libere nu se mai face cu salam cu soia ci cu telefonul smart al rinocerizării în masă. Green deal-ul ne va […]

„Ești capabil de Metamorfoze?” – Da. Ieri am fost de două ori câine O dată șarpe și o dată crocodil. Numiți pe numele lor Față-Sălbatică și Față-Ascunsă Tare-n-Gură și Chip-Negru M-au lăsat să trec de fiecare dată Portalul. „Acum că te afli în afara Atingerii corpului tău muritor și A robiei Pământului Ești capabil de […]

mi-am pus paltonul și, grăbit, am luat-o spre bibliotecă. era cândva, nu tare demult; poate vreo patru sau cinci ani. mi-am tras blugii și ghetele negre – toate-mi erau pe mine ca o panteră cu ochii spulberând necunoscutul…   ajuns în holul cel mare al USV, defilam de unul singur ca o divă, ce-și caută […]

Mâna iernii nu dărâmă vara de pe chipul tău nici târându-se o râmă n-o să zboare peste hău   Vara de pe chipul tău n-o îngrămădești în șip făcând bine din ce-i rău crești al frumuseții chip   N-o îngrămădești în șip nici târându-te o râmă moartea-n fire de nisip mâna iernii n-o dărâmă   […]

Dramele nu se vor termina niciodată. Mereu apar de nicăieri. Nu te aștepta să fii ocolit de ele. Le vezi și le trăiești. Treci pe lângă ele sau prin ele. Ele există, dar tu nu le vezi și crezi că nu le simți. Dramele sociale exterioare sau cele interioare ale sufletului sunt în fiecare dintre […]

Când crivățul cu iarna din nord vine în spate Și mătură cu-aripa-i câmpii întinse late, Când lanuri de-argint luciu pe țară se aștern, Vânturi scutur aripe, zăpadă norii cern…   Îmi place-atuncea-n scaun să stau în drept de vatră, S-aud cânii sub garduri că scheaună și latră, Jăraticul să-l potol, să-l sfarm cu lunge clești, […]

Trec păsări de iarnă spre marginea serii, cruci negre cu aripi înfipte în cer, nu vor să se-așeze, pământu-i stingher, nu știe să-și vindece umbrele verii. Livada scrâșnește din dinții de gheață, visează că sfinții copacilor cad, în case Crăciunul mai doarme sub brad, copiii au urme de îngeri pe față. Se-aude ninsoarea târzie cum […]