Gabriela BoticiGabriela Botici
27.06.2024

Subtitrarea gândurilor

Am obosit să privesc zâmbete

spânzurate de guri

ce mușcă cu înverșunare cuvintele

care vor să rostească adevărata simțire.

Mirosul insuportabil de putrefacție

al zâmbetelor spânzurate

îmi schimonosesc fața

neputând să le privesc.

Lovesc cu halena lor

greu de suportat.

Încerc să mă ascund. Dar unde? Sunt peste tot.

Au început să înflorească pe cele mai angelice chipuri.

De nu ar emana acel miros

aș intra în jocul lor.

Mă dor zâmbetele moarte.

 

 

Cu trecerea timpului toate simțurile se vor atrofia.

Voi răspunde zâmbetelor,

acelor rânjete împăiate,

cu fețe și ochi pictați pe sticlă.

Noile tehnologii le vor face să clipească,

să le dea acea scânteie Dumnezeiască.

Doamne! Cum voi reuși să deosebesc

un zâmbet viu de unul mort într-o lume falsă?

 

 

Voi continua să caut cuvintele cifrate

în gândurile desprinse direct din suflet.

Sufletul nu minte niciodată, nu-și poate schimba înfățișarea.

Le voi găsi acolo nefiltrate de trupurile degradate.

Cu timpul reuși-voi să pătrund

în dimensiunea subtitrării gândurilor,

iar zâmbetelor moarte le voi citi

adevărata față.