Ce binecuvântare să fii țăran 

Cresc căpițe de fân

și câmpuri înmiresmate

acoperite cu roua dimineților

în visul meu de orășean încartiruit.

Crescut pe asfalt între betoane

doar curțile îngrămădite printre clădiri

mi-au dăruit o boare de libertate.

Visez mirosul pâinii coapte în cuptor

și aroma bălegarului din grajd

ascult încântat dangătul clopotelor

reverberat în liniștea înțeleaptă a munților.

Visez arome de cetină de brad

după ploi mocănești

când Dumnezeu își udă grădina

cu meticulozitatea gospodarului dintâi.

Visez cântat de cocoși în zori

mă-nvălui cu ciripit de păsărele

mă dezmierd cu grohăitul porcilor

și mugetul vacilor din ocol.

Ce binecuvântare să fii țăran autentic

cu acte în regulă dăruite de Dumnezeu

să crești falnic din pământ

să trăiești odată cu el, prin el și cu el

în ritmul superb dictat de Atotputernicul.

Vă spun eu orășeanul alogen

că sunteți condamnați să fiți fericiți

în mica grădină a Domnului

cu toată nimicnicia viețuirii la firul ierbii.

Cu un picior deja în paradis

moartea va fi o joacă de copii

un fel de v-ați ascunselea printre lanuri

printre păduri, miriști și pășuni

unde Dumnezeu vă va aduna

și încrusta numele în piatra veșniciei.