CENACLU

Mai sunt puține zile și se naște un pruncuț. Moment de mare bucurie. Suprema taină a vieții, nașterea, ne uimește și bucură în același timp. Ce poate fi mai superb, ca aducerea pe lume a unui pruncuț? Și când El este fiul Domnului și al Maicei lui, pururea fecioara, evenimentul este în fiecare an o […]

Eduard Munch în autoportret slăbit galben la faţă într-un fotoliu verde şi o gripă spaniolă deloc ingenuă surpriza subită a anului 1918 dispărută apoi într-o dimineaţă precum o ileitate din misterele eleusine. Şi epopiteia noului secol acum la început de deceniu 20 viziunea supremă a microscopicei coroane solare lumina orbitoare în lentilă de microscop un […]

Albastru de cer și stropi de sulfină, în apa ochilor ți-am picurat, iar pe umbra ta, străină, pat de caprifoi și de verbină pe înserat am așezat; Am mai cusut apoi din fire de idei haină de vers, cu nasturi de rugină, cu mâneci moi de iarbă și trifoi și buzunare de măceșe roșii și […]

Recunosc o durere de calitate — caravelă ghemuită în butade. Ne iubim tot mai ecologic în grizantul parc dendrologic… Tractoare ară iubiri prelungi, distihuri mercantile înşiră fungi… Un vraf de deznădejdi macină ziua, bufniţe rotofeie eternizează piua… În cuta unde-ţi tremură zarul bizar se-aşază sihăstrii cu carul… Galant, femurul gloriei cu tijă e-ameninţat de-o persiflantă […]

Să-mi dezlegi de sărbători înțelesul fericirii cu sufletul omului simplu. Nu-mi spune că se schimbă anotimpul prea des; nici nu am vrut, nici nu am înțeles că ai plecat și lacrimile s-au schimbat în fulgi de nea pentru un dans, să vină sărbătorile, măcar un ceas! (sursa foto: photographer.photoshelter.com)

Doamne, dacă-s după chipul și asemănarea ta, tare trist și-aiurea o fi fiind în rai! Scrii poezii și tu, Doamne? Asculți seara Bach? Și tu mănînci la cină, pufuleți? Te-mbraci tăcut și repede dimineața Și fugi la serviciu, cu ochii pe ceas Să nu care cumva să-ntîrzii vreun minut? Tușești pe ascuns, Doamne, în spatele […]

Îmi trăiesc viața între limite incerte vibrând pe poduri suspendate, dulce legănare deasupra neantului, dans nupțial al existenței între buzele senzuale ale extincției. Mereu amețit de hăurile infinite viețuiesc intens printre goluri de aer precum o pasăre de curte ce ciugulește rămășițe de absolut din amintirea zborului prăbușit. Perpetuu atârnat deasupra destinului cu răul de […]

Mirosul de puşcă bate pe umeri tăind pruncul zilei de sub noi. Ploaia adâncului n-are să ne sape, însingurarea uneltită spre flori, la fel cum n-are orologiul crinului să ne adape sufletul nestăpânit de fiori. Acum îmi lipseşte o spadă, s-o înnod, s-o sfârşesc peste frunţi vinovate, cum orbul ce urăşte păsări de pradă, spânzurate […]

Nichita Stănescu (31 martie 1933 – 13 decembrie 1983), supranumit „zeul nordic” rămâne „un poet care nu seamană decât cu el însuși” (Eugen Simion) ; el ne propune o nouă filosofie a cunoașterii, sub forma unui joc, o „Altă matematică”, poem apărut cu acest titlu în volumul „Măreția frigului”, 1972. Prima strofă a poemului sugerează […]

Semnele micului negoț pus la cale de Balzac și Théophile Gautier, chiar pe Bulevarde de la Madeleine, dogoriți de sublim, clandestini purtători de zbor convenim să fim personaje în Comedia Umană, măcar o iluzie vom găsi din fostul Boutique Jardies cu vânzare de ananas răsădit într-un soi de seră-cofrage asamblat perfect cu lumea zurlie, artistic […]