CENACLU

E sărbătoare, se face frig prin duminici, soarele se aprinde greu, mă apasă tăceri și durerea de genunchi. Picuri de bucurie se opresc deasupra mea, au obosit să mă privească, dar nici selfie cu îngerii nu îndrăznesc să facă, așa, pentru plăceri clandestine, mai bine șterg cuvintele dintre noi…

Stau lângă trupul meu. nu ești frunza care a murit! îi spun. Fluier. alerg printre litere pe străzi coșcovite. mă fac bancă. doar aerul mă simte. când soarele intră într-un pantof, blocurile, ca un cub rubic, se sucesc după el. Vorbesc cu umbra mea. îmi zice că sunt o virgulă. iar silabele care au trecut […]

mă înfiora lumina ce curgea trist prin fereastra murdară în orașul rătăcit între cer și pământ trist era parfumul cuvintelor ce mureau suav pe câmpuri de dor nu aveam liniște, nici idei deci, nu gândeam nici nu aveam la ce pășeam aiurea pe aleile strâmte mă dureau cumplit lacrimile cerului ce se scurgeau pe trupul […]

Un pinguin torda S-a rătăcit în apele vechiului port din Bastia. O sanie trasă de renii lui moş Gerilă alunecă pe străzi înzăpezite din Madridul Ursului cu căpşună. În Marsilia Celebrul domn Didier Nu ia în seamă maladia de sezon ce va sucomba sigur În ziua a şaptea din luna mai ce tocmai A trecut […]

Nu am de ce să lupt şi nu am pace, mă tem şi sper şi ard şi sunt de gheaţă, fiinţa-mi zboară-n cer, în ţărnă zace, îmbrăţişez, nimic nu am în braţă! Stau pentru ea închis, ea însă tace, nu-mi scoate lanţul, nici nu mi-l agaţă, Amor încurcătura nu-mi desface: nu mă vrea mort, nici […]

Ai fost vreodată sus pe munte Unde vorbeşte numai vântul Şi unde brazii ’nalţi şi falnici Sunt fraţi de sânge cu pământul?   Ai stat de vorbă noaptea-ntreagă Cu luna plină şi măreaţă Care ţi-a ascultat necazul Şi ţi-a şters lacrima pe faţă?   Ai stat vreodată lângă mare Să asculţi valul cum şopteşte Despre […]

Lasă-mă să mă simt zăpadă până în creştet, când am să mă scutur trupul meu să te-mbete de nea. Vinovată este doar mirarea mea ce abia o învăţaseși, vinovat eşti chiar tu, care îmi ghiceai cuvintele arcuite peste plâns şi gura cerşind teama a sângerat, precum un ecou între noi pierdut.

Ți-am luat secundele Să le nasc anotimp pentru visul cuminte ivit într-o primăvară nesperată cu degete de ghiocei, Iernile și-au istovit ninsoarea albă. Ți-am luat secundele să le fac salba timpului rănit de nepăsare, Ți-am luat secundele și-am îndrăznit să cred că nu mai doare când nu vii, Când obosesc plângând în serile târzii, Ți-am […]

Dragă Kitty știu că pot muri oricând Sunt cum se spune la dispoziția lui Dumnezeu Și n-are niciun rost să mă lamentez Tac și eu mâl-bâl- dâ-bâc Din lac în puțul creației Ud(ă) ca după potop Simt că-mi îngheață aripile pe accelerator Masca de sticlă a zilei E gata să crape Însă cine va ghici […]

Anotimp cu muchii ascuțite, opusul rotundului din mine, tot mai mic, până la punct, acoperit cu zăpada anevoios de tânără și rece ca o iubire de după, toamnă, cu belșug și promisiuni onorate, cât de târziu am putut. Sunt într-un joc cu ecuația amintirilor în genunchi, mă rog să se facă liniște între cuvinte, doar […]