Rodica Oniga

29.01.2021

Cerşind teama

Lasă-mă să mă simt zăpadă până în creştet, când am să mă scutur trupul meu să te-mbete de nea. Vinovată este doar mirarea mea ce abia o învăţaseși, vinovat eşti chiar tu, care îmi ghiceai [...]

12.12.2020

Soldat

Mirosul de puşcă bate pe umeri tăind pruncul zilei de sub noi. Ploaia adâncului n-are să ne sape, însingurarea uneltită spre flori, la fel cum n-are orologiul crinului să ne adape sufletul [...]

28.11.2020

De atâtea ori

Să inventăm o carte despre care am aflat că ar putea fi odaia de măcinat vise din Psaltire. Fiecare libertate de a nu fi distruşi de răstignire ne rânduiește amintirile între amintiri, când pe [...]

07.05.2020

Tu eşti bolnav de gheaţă pe braţul meu te-ndoi şi văd cum crengi de ceaţă se agaţă rar de amândoi şi versul ghicitoare pe care îl îndoi se întoarce iar la mirii ce îi visăm. În liniştea pictată, [...]

28.03.2020

Trecut şi prezent

Lumea cuvintelor anume nestinse a desprins sufletul de fiinţe aprinse. Ceva din nesomnul nefiresc al somnului a gustat lumina coaptă de la capătul rândului. Desprinşi din Dumnezeire târziu căutăm [...]

04.03.2020

Însemn

Acum, când litera măsoară ochiul, cineva rupe florile şi calcă pe sunet leagă sufletul nostru vechiul de trecerea unui mutilat tunet. [...]

07.02.2020

Încerc să privesc

Umblă sufletul crai peste vis, nesătul. Ţara luminii priveşte peste mine lăsându-mi gura în ispită. Încerc să privesc fruntea cuvintelor, să cânt despre vânătoarea oglinzilor drumuite în oraş. [...]

22.01.2020

Lucind

Trebuie să întindem mâna spre cerul ostenit ce îl ştim foşnindu-ne sub piele demult. Trebuie să uităm din altă poveste. Trebuie să ne temem de otrăvite aduceri-aminte. Trebuie momente de zi, de [...]

10.01.2020

Trista scrisoare

Ne-am adâncit doar în joacă nepăsători pierdem semnul din palmă; înseamnă o proaspătă taină calmă mirarea ce în somn ne atacă. Scriem acum o carte-înserare. Iată, nespusă vremea aduce şansele [...]

03.01.2020

Citind miezul pâinii

Cântecul ciopleşte în case, ca râvnita mlădiere a mâinii, ca un glas trecut prin oase, ca dorul citind miezul pâinii. Mă-mbracă ninsori ale baladei urmele lor au răspunsul în mine vămuind cămaşa [...]