CENACLU

Va veni un timp când, cu bucurie, îţi vei da bineţe ajungând acasă, privindu-te în oglindă şi fiecare va zâmbi la salutul celuilalt şi vei spune, ia loc. Mănâncă. Vei iubi din nou pe străinul care ai fost. Dă-i vin. Dă-i pâine. Dă-i înapoi inimii inima, străinului care te-a iubit întreaga sa viaţă, pe care […]

Uvertura de gloanțe s-a terminat. La altarul disperării se țes speranțe tricolore. S-a trecut la execuția viselor și sacrificarea mieilor. Drapelele găurite s-au peticit cu iluzii străvezii țesute din pânza de păianjen a minciunii. Cresc troițe precum ciupercile după ploaia de compromisuri otrăvitoare. Prostia generală se cimentează sub zodia salamului cu soia. Din vatra străbună […]

Scrii în palma cerului așa cum îți umblă  sufletul prin cămările nevăzute de cântecul lebedelor, năvălești cu nepotolită sete de timp, cu suflul izvoarelor, cocoțat în punctul de sprijin al orelor mustoase de doruri. Scrii cu pieptul pământului așa cum râvnești din coaste esența privighetorilor, când își înălță trilul în mijlocul codrului străbătut de  istoria […]

Zăpezi nemărginite crucifică priviri și nimeni nu se-oprește din infernul zilei arginții din văzduh răsar foșniri, în praguri neștiute închid rotirea clipei. Grăbită e lumina să treacă prin perdea, Pe ochiul din fântână, acolo să adoarmă Porțile zilei, seara, pulsând ca într-o stea, în limpezimi de suflet noi veșnicii adună… Cu fir năprasnic trec ritmurile […]

cum doare gândul mut, când îl arunci spre mine și mă prefac în lut, cu colb de timp în vine; cum strigă lutul stins, când gândul se lovește de țarână și mușcă știrb din glodul nins de fulgii de privire fără tihnă; cum lasă gura știrbă urme pe gâtul timpului ciuntit și sparge surd privirea […]

O să-ți povestesc cum mi se plâng așteptările orfane, cu numele meu ascuns sub o carte, cum îmi ascut dinții cuvintelor în poziția de tragere a nopților peste noi. De la gând în jos, toate sunt povești, țintele suntem noi, mai triști cu o toamnă, așteptând veștile de ieri, să-mi nască diminețile dintre gânduri, poeme […]

2020 este pinul blestemat al măștii codul ascunderii esenței, al triumfului angoasei asupra individului terifiat. Teroriștii sufletului colectiv aruncă bombele biologice în centrele sensibile ale fricii. 2020 reprezintă triumful încriptării spaimei atavice ridicate la rangul de normă socială. Arestul la domiciliu izolarea aproape totală ajutorul social de minimă subzistență generalizarea statutului de salahor digital lucrător […]

Dă, Doamne, să mai ningă-n gând, Să-mbrac în alb emoții brumării, Florile cerului din vise curgând, Să mă poarte pe aripa visării… Să fiu un sculptor ce lovește într-un nor, Ninsoarea s-o zidesc în sfinte poeme, Iar când va înflori ultimul ger… Stelele să hiberneze-n mine o vreme. Clipele cu gust de colind și zăpadă, […]

Să simt că ești alături într-un gând, Sub bradul bun să facem legământ Că nu mai pleci,că nopțile nu-s reci, Că mâinile-s unite, că petreci Cu mine clipa visului plăpând Să nu mai cad, să fim alături în cuvânt. Să simt – că ești, că sunt, că au un rost Cele ce sunt ori toate […]

Mi-am îmbrăcat întunericul în haine strâmte să pară slab de departe. Știu că străzile sunt goale când vremea se încruntă la potop, dar frunzele, frunzele nu ar trebui să sperie cuvântul care va aduce ultima zi. ………… Zilele acestea vântul s-a lipit de ploaie, pe pământ este pace, oamenii privesc prin binoclu cum se îndepărtează […]