CENACLU

La școala de vară, aritmetica se învață după alte metode. Între două respirații adăugăm o privire lungă, adunăm urcarea mâinilor, după un manual neomologat, ar trebui să rezulte măcar o îmbrățișare indivizibilă la oricine. Poate am nimerit un moment cu perturbări emoționale, și nu înțelegem ridicarea la putere a ritmului cardiac suprasolicitat… avem însă resorturi […]

Să închizi ochii Nu-i deschide Să păstrezi în spatele pleoapelor Toate culorile Toate sensurile Toate oglinzile paralele. S-o iau pe drumul acela lung şi întortocheat Nu pe cel drept care duce în bazar Uite-o şi pe păgâna asta Acoperă-ţi braţele cu o eșarfă Şi brăţara cu perle din sticlă pune-o la încheietura mâinii. În faţă […]

în singurătatea caldarâmului zace un cerşetor trec azi trec şi mâine prin faţa lui pământul îl aşteaptă dar nimeni nu-l atinge nimeni nu îl vrea marginile ferestrelor de carton închid lumina şi îi deschid ochii de stea fluturi de plastilină zboară pe strada principală oamenii se îndreaptă şi ei pe acelaşi drum către asfinţit cu […]

O adiere înfiorează salcia plânsă peste prundișul cu argint scânteind, pasul se-afundă adânc în umbre de nor destrămat în suflet pe drumuri șerpuind clipe înfiorate. O, câte agonii ale melcilor prin ierburi, ce labirint, câtor întrebări amare răspund cărțile lui Oltramare? Orele dimineții deschid orizonturi însorite și primăvara mă surprinde cu-un cer aprins ce se […]

În templele ruinate ale credințelor uitate, caprele sfârșitului pasc atemporal scheletele ruginite ale rugăciunilor. Păsări fără aripi ciugulesc neputința, consumând grăunțe de vise risipite pe podeaua rece a deșertăciunii. Crește sălbatic iedera speranței printre pietrele deznădăjduite, udate de lacrimile uscate ale morților. Credința volatilă s-a evaporat spre ceruri ridicând în înalturi nepătrunse elanurile vitale ale […]

Ca un copac înflorit asediat de albine îmi simt trupul năpădit de zei. Rugina dispare din sunete și imagini, pietrele se sparg sub copite de miei. E o zi înaltă, înaltă și de abur, cu un ceas mare și rotund în loc de soare din care picură și se topesc în iarbă, secunde moi, murmuitoare, […]

Eu-s Maia Morgenstern rog să trageți și în mine Iisus cel răstignit etern cu răutatea-i tot mai bine   Rog să trageți și în mine prostia circulă pe stradă și-i goală fără de rușine cu răutatea-i la paradă   Prostia circulă pe stradă Iisus cel răstignit etern poate cerul iar să cadă eu-s  Maia Morgenstern […]

Hai, Doamne, te aștept la o cafea, amară cum e viața, în toiul nopții am făcut-o, în lacrimi fiartă, e bună și puțin sărată, îmi  crește vigilența… Ah, ce turbulențe sunt aici la sol și aș vrea să-mi faci liniște în suflet și scara mea să nu se surpe, chiar dacă stă pe mișcătoarele nisipuri. […]

un poem din care să curge sânge, în care dragostea e arsă pe rug și nimeni n-o stinge.   Mă gândesc să încheg un poem din disperare, în care să-mi smulg unghiile cu un clește din sare.   Vai ce tare, ce tare voi mai urla, ca un mort ce nu poate să spună ce […]

aş fi fost în stare să îţi scriu zilnic fiecare scrisoare ar fi devenit o scară către tine de fapt ţi-am şi scris până când rândurile caligrafiate s-au pierdut în crânguri trunchiate de cuvinte nu te miri deloc de umbrele albastre ale plicurilor dar nici nu înţelegi cât de flămânde anotimpuri se aştern în colţul […]