Gabriela PachiaGabriela Pachia
12.06.2021

Laparoscopic

Cum n-aţi văzut? Surâzând heliocentric

lângă dolofanul clondir cu acid acetic,

nădejdile bielă-manivelă se nărăveau pe ape

înspre strâmtori decise la agape,

pluteau miresele pe spuma valului,

matriţe de madone pentru craiul balului,

văluritoare destine din şipci clandestine,

păcate albe, roze, flauşate, fiorentine,

boboci de porţelan naiv se legănau

să vadă telepatic câte ceruri mai aveau

până la sorocul viselor suave,

până la spargerea buboaselor otrave,

şi pelicanii maturi, mult mai strângători,

tot măsurau distanţa dintre plisc şi mori,

frenetici, cufundarii nu-şi conteneau despicarea,

lopătarii-şi luau avânt, stârnind cosmicizarea,

dragoni de apă se lăsau mânaţi de foc

şi roţile bulboanelor se-nfiripau la pritoc.

Luaţi seama la cusururi pomădate, oarbele harpoane,

la târgurile de năvoade, la maladivele pontoane!

Ci dregeţi-vă arca şubredă, piroga, cercurile!

Fregatele-s la ochi legate, chiar mersurile,

căci toate-n afânatele efluvii, cu gând poros,

cu gâtul înălţat eretic, cu vigilent vitros,

vâsli-vor după puteri, laparoscopic,

se vor întrece în etrave, zâmbind higroscopic.

Doar roţile de apă prin nuferi sângerau,

nădejdile piscicole-n clondire se-nturnau…